2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOFIZÍT, -Ă, monofiziți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monofizitismului, privitor la monofizitism. 2. S. m. și f. Adept al monofizitismului. – Din fr. monophysite.

MONOFIZÍT, -Ă, monofiziți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monofizitismului, privitor la monofizitism. 2. S. m. și f. Adept al monofizitismului. – Din fr. monophysite.

monofizit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ger Monophysit, it monofisita] 1-2 smf, a (Adept) al monofizismului. 3 Referitor la monofizism.

MONOFIZÍT, -Ă adj. Referitor la monofizitism. // s.m. și f. Adept al monofizitismului. [Cf. germ. Monophysit, it. monofisita].

MONOFIZÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr. monophysite)

monofizít, -ă s. și adj. (vgr. monophysites, d. mónos, singur, și phýsis, natură). Teol. Care nu admite de cît o singură natură în Iisus Hristos. V. difizit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monofizít adj. m., s. m., pl. monofizíți; adj. f., s. f. monofizítă, pl. monofizíte

monofizít adj. m., s. m., pl. monofizíți; f. sg. monofizítă, pl. monofizíte

Intrare: monofizit (adj.)
monofizit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monofizit
  • monofizitul
  • monofizitu‑
  • monofizi
  • monofizita
plural
  • monofiziți
  • monofiziții
  • monofizite
  • monofizitele
genitiv-dativ singular
  • monofizit
  • monofizitului
  • monofizite
  • monofizitei
plural
  • monofiziți
  • monofiziților
  • monofizite
  • monofizitelor
vocativ singular
plural
Intrare: monofizit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monofizit
  • monofizitul
  • monofizitu‑
plural
  • monofiziți
  • monofiziții
genitiv-dativ singular
  • monofizit
  • monofizitului
plural
  • monofiziți
  • monofiziților
vocativ singular
  • monofizitule
  • monofizite
plural
  • monofiziților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monofizit (adj.)

  • 1. Care aparține monofizitismului, privitor la monofizitism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

monofizit, -ă (persoană) monofizită

  • 1. Adept al monofizitismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: