4 definiții pentru monodic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÓDIC, -Ă, monodici, -ce, adj. (Muz.) Care este specific monodiei, de monodie. – Din fr. monodique.

MONÓDIC, -Ă, monodici, -ce, adj. (Muz.) Care este specific monodiei, de monodie. – Din fr. monodique.

monodic, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ici, ~ice / E: fr monodique] 1-3 Care este specific monodiei (1-3). 4-6 De monodie (1-3).

MONÓDIC, -Ă adj. (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr. monodique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monódic adj. m., pl. monódici; f. sg. monódică, pl. monódice

Intrare: monodic
monodic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monodic
  • monodicul
  • monodicu‑
  • monodică
  • monodica
plural
  • monodici
  • monodicii
  • monodice
  • monodicele
genitiv-dativ singular
  • monodic
  • monodicului
  • monodice
  • monodicei
plural
  • monodici
  • monodicilor
  • monodice
  • monodicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monodic

  • 1. muzică Care este specific monodiei, de monodie.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: