2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONODIÁT, -Ă, monodiați, -te, adj. (Despre opere muzicale) Care este interpretat ca monodie. – V. monodia.

MONODIÁT, -Ă, monodiați, -te, adj. (Despre opere muzicale) Care este interpretat ca monodie. – V. monodia.

monodiat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: monodia] (D. opere muzicale) Care este interpretat ca monodie (3).

MONODIÁ, monodiez, vb. I. Tranz. A cânta o monodie. [Pr.: -di-a] – Din monodie.

MONODIÁ, monodiez, vb. I. Tranz. A cânta o monodie. [Pr.: -di-a] – Din monodie.

monodia vt [At: DEX – S / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr monodier] A cânta o monodie (3).

monodiá vb. I A cânta pe o singură coardă ◊ „Voievodul [V.J.] monodiază, lustruind versurile. Scena finală, culminantă, pare operetistică.” R.lit. 6 IV 72 p. 20 (din monodie + -a; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monodiá vb., ind. prez. 1 sg. monodiéz, 3 sg. și pl. monodiáză

Intrare: monodiat
monodiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monodiat
  • monodiatul
  • monodiatu‑
  • monodia
  • monodiata
plural
  • monodiați
  • monodiații
  • monodiate
  • monodiatele
genitiv-dativ singular
  • monodiat
  • monodiatului
  • monodiate
  • monodiatei
plural
  • monodiați
  • monodiaților
  • monodiate
  • monodiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: monodia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monodia
  • monodiere
  • monodiat
  • monodiatu‑
  • monodiind
  • monodiindu‑
singular plural
  • monodia
  • monodiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monodiez
(să)
  • monodiez
  • monodiam
  • monodiai
  • monodiasem
a II-a (tu)
  • monodiezi
(să)
  • monodiezi
  • monodiai
  • monodiași
  • monodiaseși
a III-a (el, ea)
  • monodia
(să)
  • monodieze
  • monodia
  • monodie
  • monodiase
plural I (noi)
  • monodiem
(să)
  • monodiem
  • monodiam
  • monodiarăm
  • monodiaserăm
  • monodiasem
a II-a (voi)
  • monodiați
(să)
  • monodiați
  • monodiați
  • monodiarăți
  • monodiaserăți
  • monodiaseți
a III-a (ei, ele)
  • monodia
(să)
  • monodieze
  • monodiau
  • monodia
  • monodiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monodiat

  • 1. (Despre opere muzicale) Care este interpretat ca monodie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi monodia
    surse: DEX '98 DEX '09

monodia

  • 1. A cânta o monodie.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • monodie
    surse: DEX '98 DEX '09