5 definiții pentru monocameral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOCAMERÁL, -Ă, monocamerali, -e, adj. (Despre sistemul politic și legislativ din unele state) Cu o singură cameră (III). – Din fr. monocamérale.

MONOCAMERÁL, -Ă, monocamerali, -e, adj. (Despre sistemul politic și legislativ din unele state) Cu o singură cameră (III). – Din fr. monocamérale.

monocameral, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr monocamérale, it monocamerale] (D. puterea legislativă a unui stat) Care are o singură adunare legislativă.

MONOCAMERÁL, -Ă adj. (Despre puterea legiuitoare a unui stat) Care are o singură adunare, o singură cameră. [Cf. fr. monocamérale, it. monocamerale].

MONOCAMERÁL, -Ă adj. (despre sistemul politic și legislativ) cu o singură cameră (III, 1). (< fr. monocamérale)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monocamerál adj. m., pl. monocameráli; f. sg. monocamerálă, pl. monocamerále

Intrare: monocameral
monocameral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monocameral
  • monocameralul
  • monocameralu‑
  • monocamera
  • monocamerala
plural
  • monocamerali
  • monocameralii
  • monocamerale
  • monocameralele
genitiv-dativ singular
  • monocameral
  • monocameralului
  • monocamerale
  • monocameralei
plural
  • monocamerali
  • monocameralilor
  • monocamerale
  • monocameralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monocameral

  • 1. (Despre sistemul politic și legislativ din unele state) Cu o singură cameră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: