4 definiții pentru monoarticular
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOARTICULÁR, -Ă, monoarticulari, -e, adj. (Anat.) Cu o singură articulație. [Pr.: -no-ar-] – Din fr. monoarticulaire.
MONOARTICULÁR, -Ă, monoarticulari, -e, adj. (Anat.) Cu o singură articulație. [Pr.: -no-ar-] – Din fr. monoarticulaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
monoarticular, ~ă a [At: DN3 / P: ~no-ar~ / Pl: ~i, ~e / E: fr monoarticulaire] (Atm) Referitor la o singură articulație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOARTICULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la o singură articulație. [Cf. fr. monoarticulaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
monoarticulár adj. m., pl. monoarticulári; f. sg. monoarticuláră, pl. monoarticuláre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: monoarticular
monoarticular adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)