12 definiții pentru monism
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONÍSM s. n. Doctrină filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.
monism sn [At: DM / E: fr monisme] 1 Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual. 2 (Pgn) Orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONÍSM s. n. Teorie filozofică care, în opoziție cu dualismul, recunoaște un singur principiu la baza tuturor fenomenelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MONÍSM n. (în opoziție cu dualism) Concepție filozofică conform căreia la baza lumii se află un singur principiu. /<fr. monisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
monism n. doctrină filozofică care consideră universul ca o unitate vie, ca o ființă colectivă unică și identică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monísm s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
monism v. armonie (III, 2); dualism.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MONÍSM (< fr.; {s} gr. monos „singur”) s. n. 1. Doctrină care nu admite decât un principiu constitutiv al fenomenelor sau reduce totul la acest principiu. Materialismul, idealismul, panteismul, mistica (în care raportul eu-tu este abolit) sunt forme de m. 2. M. neutru = teorie expusă de W. James, potrivit căreia natura este alcătuită dintr-un fel de substanță care nu este nici spirituală nici corporală, dar este capabilă de atribute spirituale, cât și corporale în funcție de modul de dispunere a materialului „neutru”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
monismsubstantiv neutru
- 1. Doctrină filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. DEX '09
-
etimologie:
- monisme DEX '09 DEX '98 DN