12 definiții pentru monism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÍSM s. n. Doctrină filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.

monism sn [At: DM / E: fr monisme] 1 Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual. 2 (Pgn) Orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu.

MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.

MONÍSM s. n. Teorie filozofică care, în opoziție cu dualismul, recunoaște un singur principiu la baza tuturor fenomenelor.

MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur].

MONÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme)

MONÍSM n. (în opoziție cu dualism) Concepție filozofică conform căreia la baza lumii se află un singur principiu. /<fr. monisme

monism n. doctrină filozofică care consideră universul ca o unitate vie, ca o ființă colectivă unică și identică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

monism v. armonie (III, 2); dualism.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MONÍSM (< fr.; {s} gr. monos „singur”) s. n. 1. Doctrină care nu admite decât un principiu constitutiv al fenomenelor sau reduce totul la acest principiu. Materialismul, idealismul, panteismul, mistica (în care raportul eu-tu este abolit) sunt forme de m. 2. M. neutru = teorie expusă de W. James, potrivit căreia natura este alcătuită dintr-un fel de substanță care nu este nici spirituală nici corporală, dar este capabilă de atribute spirituale, cât și corporale în funcție de modul de dispunere a materialului „neutru”.

Intrare: monism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monism
  • monismul
  • monismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monism
  • monismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monismsubstantiv neutru

  • 1. Doctrină filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin generalizare Orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.