MONÍSM s. n. Doctrină filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.

monism sn [At: DM / E: fr monisme] 1 Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu, fie material, fie spiritual. 2 (Pgn) Orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu.

MONÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.

MONÍSM s. n. Teorie filozofică care, în opoziție cu dualismul, recunoaște un singur principiu la baza tuturor fenomenelor.

MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur].

MONÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme)

MONÍSM n. (în opoziție cu dualism) Concepție filozofică conform căreia la baza lumii se află un singur principiu. /<fr. monisme

monism n. doctrină filozofică care consideră universul ca o unitate vie, ca o ființă colectivă unică și identică.

monísm s. n.

monísm s. n.

monism v. armonie (III, 2); dualism.

MONÍSM (< fr.; {s} gr. monos „singur”) s. n. 1. Doctrină care nu admite decât un principiu constitutiv al fenomenelor sau reduce totul la acest principiu. Materialismul, idealismul, panteismul, mistica (în care raportul eu-tu este abolit) sunt forme de m. 2. M. neutru = teorie expusă de W. James, potrivit căreia natura este alcătuită dintr-un fel de substanță care nu este nici spirituală nici corporală, dar este capabilă de atribute spirituale, cât și corporale în funcție de modul de dispunere a materialului „neutru”.