8 definiții pentru monden


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din fr. mondain.

MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din fr. mondain.

monden, ~ă [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 214 / Pl: ~i, ~e / E: fr mondain] 1 a Care relatează evenimentele din cercurile înalte ale societății. 2 a Care este specific cercurilor înalte ale societății. 3 a Care aparține cercurilor înalte ale societății. 4 a Care se referă la viața cercurilor înalte ale societății. 5-6 smf, a (Persoană) căreia îi place viața de societate. 7 a (Rar) Manierat (3).

MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care ține de viața de lux și de petreceri; care reflectă sau privește o astfel de viață. Ducesă celebră în carnetul monden al Parisului. C. PETRESCU, C. V. 169. Citește cu o interesată atenție pe iubiții săi cronicari mondeni. VLAHUȚĂ, O. A. 212.

MONDÉN, -Ă adj. Care aparține unei vieți luxoase; care duce o viață de petreceri; care reflectă sau se referă la o astfel de viață. [< fr. mondain].

MONDÉN, -Ă adj. care aparține unei vieți luxoase; (și s.) care duce o viață de petreceri; referitor la o astfel de viață. (< fr. mondain)

MONDÉN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de păturile privilegiate ale societății; caracteristic pentru societatea înaltă. Viață ~ă. 2) (despre persoane) Care are o deosebită preferință pentru viața societății înalte. /<fr. mondain


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mondén adj. m., pl. mondéni; f. mondénă, pl. mondéne

mondén adj. m., pl. mondéni; f. sg. mondénă, pl. mondéne

Intrare: monden
monden adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monden
  • mondenul
  • mondenu‑
  • monde
  • mondena
plural
  • mondeni
  • mondenii
  • mondene
  • mondenele
genitiv-dativ singular
  • monden
  • mondenului
  • mondene
  • mondenei
plural
  • mondeni
  • mondenilor
  • mondene
  • mondenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monden

  • 1. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ducesă celebră în carnetul monden al Parisului. C. PETRESCU, C. V. 169.
      surse: DLRLC
    • Citește cu o interesată atenție pe iubiții săi cronicari mondeni. VLAHUȚĂ, O. A. 212.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: