monahie¹ sf [At: (a. 1851) ap. TDRG / Pl: ~ii / E: slv монaχиa, ngr μοναχή] Călugăriță.

monahie² sfs [At: COSTINESCU / E: monah + -ie] (Rar) 1-2 Monahism (1-2).

MONAHIE², monahii, s. f. Călugăriță. Soru-mea și cumnatu-meu vor să mă trimeată la... mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M. C. 63. Jalnica lor mumă, Efrosina monahia. ODOBESCU, S. I 427.

MONAHIE¹, monahii, s. f. (Rar) Călugărie, monahism.

MONAHIE ~i f. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire; călugăriță. /<sl. monahija, ngr. monahi

monahíe f. (vsl. monahiĭa, bg. monahinĭa, d. ngr. monahi, fem. d. mónahos, monah). Monahă, călugăriță (în stil oficial).

monahie s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugărițe) pl. monahii, art. monahiile (desp. -hi-i-)

monahie s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugărițe) pl. monahii, art. monahiile

monahie (monahism, călugăriță) s. f., art. monahia, g.-d. art. monahiei; (călugărițe) pl. monahii, art. monahiile

MONAHIE s. v. călugăriță.

MONAHIE s. v. călugărie, monahism.

monahie s. v. CĂLUGĂRIE. MONAHISM.

MONAHIE s. (BIS.) călugăriță, maică, monahă, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

MONAHÍE¹ s. f. Călugăriță. Monahul sau monahia nu este slobodă a-și lăsa mănăstirea și la alta a se strămuta (a. 1851). ap. TDRG. Pe cîteșitrei, trupuri acum neînsuflețite, jalnica lor mumă, Eufrosina monahia, i-a strămutat în monăstirea Snagovul. ODOBESCU, S. I, 427. Vor să mă trimeată. . . la mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M C. 63. Vru să afle încă o dată numele mănăstirii de monahii, unde era închisă domnița Catrina. id. o. X, 326, cf. IX, 189. – Pl.: monahii. – Din v. sl. монaχиa, ngr. μοναχή.

MONAHÍE² s. f. (Rar) Monahism (1). – Cf. COSTINESCU, DL, DM. – Monah + suf. -ie.