2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONAHÍE1 s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.

MONAHÍE1 s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie.

MONAHÍE2, monahii, s. f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.

MONAHÍE2, monahii, s. f. Călugăriță. – Din sl. monahija, ngr. monahi.

monahie2 sfs [At: COSTINESCU / E: monah + -ie] (Rar) 1-2 Monahism (1-2).

monahie1 sf [At: (a. 1851) ap. TDRG / Pl: ~ii / E: slv монaχиa, ngr μοναχή] Călugăriță.

MONAHÍE1, monahii, s. f. (Rar) Călugărie, monahism.

MONAHÍE2, monahii, s. f. Călugăriță. Soru-mea și cumnatu-meu vor să mă trimeată la... mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M. C. 63. Jalnica lor mumă, Efrosina monahia. ODOBESCU, S. I 427.

MONAHÍE ~i f. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire; călugăriță. /<sl. monahija, ngr. monahi

monahíe f. (vsl. monahiĭa, bg. monahinĭa, d. ngr. monahi, fem. d. mónahos, monah). Monahă, călugăriță (în stil oficial).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monahíe s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe) pl. monahíi, art. monahíile

monahíe (monahism, călugăriță) s. f., art. monahía, g.-d. art. monahíei; (călugărițe) pl. monahíi, art. monahíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONAHÍE s. v. călugărie, monahism.

MONAHIE s. (BIS.) călugăriță, maică, monahă, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

Intrare: monahie (călugăriță)
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monahie
  • monahia
plural
  • monahii
  • monahiile
genitiv-dativ singular
  • monahii
  • monahiei
plural
  • monahii
  • monahiilor
vocativ singular
  • monahie
  • monahio
plural
  • monahiilor
Intrare: monahie (monahism)
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monahie
  • monahia
plural
  • monahii
  • monahiile
genitiv-dativ singular
  • monahii
  • monahiei
plural
  • monahii
  • monahiilor
vocativ singular
  • monahie
  • monahio
plural
  • monahiilor

monahie (călugăriță)

  • 1. Femeie care, prin legământ, duce o viață de ascetă și trăiește într-o mănăstire.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: călugăriță attach_file 2 exemple
    exemple
    • Soru-mea și cumnatu-meu vor să mă trimeată la... mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M. C. 63.
      surse: DLRLC
    • Jalnica lor mumă, Efrosina monahia. ODOBESCU, S. I 427.
      surse: DLRLC

etimologie:

monahie (monahism)

etimologie:

  • Monah + sufix -ie.
    surse: DEX '98