opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONȚIÁN, -Ă, monțieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului inferior, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate și foraminifere. 2. Adj. Care aparține monțianului (1), privitor la monțian; din monțian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. montien, germ. Montien, engl. Montian.

MONȚIÁN, -Ă, monțieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al eocenului inferior, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate și foraminifere. 2. Adj. Care aparține monțianului (1), privitor la monțian; din monțian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. montien, germ. Montien, engl. Montian.

monțian [At: LTR / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr montien, ger montien, eg montian] (Glg) 1 sn Prim etaj al eocenului inferior, caracterizat îndeosebi prin anumite specii de gasteropode, lamelibranhiate și foraminifere. 2 a Care aparține monțianului (1).

MONȚIÁN s. n. (Geol.) Etajul inferior al paleocenului.

MONȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al paleocenului sau ultimul etaj al cretacicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. montien, cf. Mons – oraș în Belgia].

MONȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al paleocenului (sau ultimul al cretacicului superior). (< fr. montien)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monțian1 (-ți-an) adj. m., pl. monțieni (-ți-eni); f. monțiană, pl. monțiene

monțian2 (-ți-an) s. n.

monțián adj. m. (sil. -ți-an), pl. monțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. monțiánă, pl. monțiéne

monțián s. n. (sil. -ți-an)

Intrare: monțian (adj.)
monțian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mon-ți-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monțian
  • monțianul
  • monțianu‑
  • monțiană
  • monțiana
plural
  • monțieni
  • monțienii
  • monțiene
  • monțienele
genitiv-dativ singular
  • monțian
  • monțianului
  • monțiene
  • monțienei
plural
  • monțieni
  • monțienilor
  • monțiene
  • monțienelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: monțian (s.n.)
  • silabație: mon-ți-an info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monțian
  • monțianul
  • monțianu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • monțian
  • monțianului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monțian, monțianăadjectiv

  • 1. Care aparține monțianului, privitor la monțian; din monțian. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

monțiansubstantiv neutru

  • 1. Primul etaj al eocenului inferior, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate și foraminifere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.