momic sn [At: SĂGHINESCU / V: monic / Pl: ~ice / E: nct] 1 (Reg) Ridicătură de pământ de dimensiuni variate Vz deal, delușor, dâmb, mușuroi. 2 (Atm) Omușor.

momíc n., pl. e (cp. cu rus. hólmik, dim. d. holm, și cu rom. colnic). Fig. Gorgan mare saŭ holm maĭ mic, țiclăŭ. – Pop. moñic (Șez. 30, 168). V. runc.

monic sm vz momic

MOMIC s. v. rinichi.

momic s. v. RINICHI.

momic, momice, s.n. (reg.) gorgan mare, hâlm, delușor.

MOMÍC s. n. (Regional) 1. Ridicătură de pămînt de dimensiuni variate. V. d e a l, d e l u ș o r, d î m b, m u ș u r o i. Cf. SĂGHINESCU, ap. PASCU, C. 180, SCRIBAN, D. Se duce pe monicu ceala. ȘEZ. XVIII, 168. 2. (Anat.) Omușor (Ștefăneștii de Sus-București). ALRM II/I h 76/769. – Pl.: momice. - Și: monic s. n. – Etimologia necunoscută.