MOMÍC s. n. (Regional) 1. Ridicătură de pămînt de dimensiuni variate. V. d e a l, d e l u ș o r, d î m b, m u ș u r o i. Cf. SĂGHINESCU, ap. PASCU, C. 180, SCRIBAN, D. Se duce pe monicu ceala. ȘEZ. XVIII, 168. 2. (Anat.) Omușor (Ștefăneștii de Sus-București). ALRM II/I h 76/769. – Pl.: momice. - Și: monic s. n. – Etimologia necunoscută.