2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLETÁRE, moletări, s. f. Acțiunea de a moleta și rezultatul ei. – V. moleta.

MOLETÁRE, moletări, s. f. Acțiunea de a moleta și rezultatul ei. – V. moleta.

moletare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: moleta] Imprimare de striuri, zimți, desene etc. cu ajutorul moletei1 (2) Si: randalinare.

MOLETÁRE s.f. Acțiunea de a moleta și rezultatul ei; randalinare. [< moleta].

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter.

moleta vt [At: DLR / Pzi: ~tez / E: fr moleter] (C. i. o piesă tehnică) A imprima striuri, zimți, desene, motive ornamentale cu ajutorul moletei1 (2) Si: a randalina.

MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter].

MOLETÁ vb. tr. 1. a imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. a grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. (< fr. moleter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moletáre s. f., g.-d. art. moletắrii; pl. moletắri

moletáre s. f., g.-d. art. moletării; pl. moletări

moletá (a ~) vb., ind. prez. 3 moleteáză

moletá vb., ind. prez. 1 sg. moletéz, 3 sg. și pl. moleteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLETÁRE s. (TEHN.) randalinare.

Intrare: moletare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moletare
  • moletarea
plural
  • moletări
  • moletările
genitiv-dativ singular
  • moletări
  • moletării
plural
  • moletări
  • moletărilor
vocativ singular
plural
Intrare: moleta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moleta
  • moletare
  • moletat
  • moletatu‑
  • moletând
  • moletându‑
singular plural
  • moletea
  • moletați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moletez
(să)
  • moletez
  • moletam
  • moletai
  • moletasem
a II-a (tu)
  • moletezi
(să)
  • moletezi
  • moletai
  • moletași
  • moletaseși
a III-a (el, ea)
  • moletea
(să)
  • moleteze
  • moleta
  • moletă
  • moletase
plural I (noi)
  • moletăm
(să)
  • moletăm
  • moletam
  • moletarăm
  • moletaserăm
  • moletasem
a II-a (voi)
  • moletați
(să)
  • moletați
  • moletați
  • moletarăți
  • moletaserăți
  • moletaseți
a III-a (ei, ele)
  • moletea
(să)
  • moleteze
  • moletau
  • moleta
  • moletaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moletare

  • 1. Acțiunea de a moleta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: randalinare

etimologie:

  • vezi moleta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

moleta

  • 1. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: randalina zimțui
  • 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor.
    surse: DN

etimologie: