3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLÁRE, molări, s. f. Acțiunea de a mola3.V. mola3.

molare vt [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: mol] (Mrn) Lăsare a unei parâme.

MOLÁRE, molări, s. f. Acțiunea de a mola.V. mola.

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.

MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.

MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire.

mola4 vi [At: AN. DOBR. IV, nr. 1, 122 / Pzi: ~lez / E: mola1] (Mrn) A da drumul unei parâme, unui lanț etc.

molar2, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 88 / Pl: ~i, ~e / E: mol1 + -ar] (Chm) 1 De mol1. 2 Referitor la mol1.

MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire].

MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)

MOLÁR3, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ◊ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire)

MOLÁR2, -Ă adj. referitor la mol1. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire)

*molár, -ă adj. (lat. molaris, de moară, d. mola, moară. V. moară). Care servește la măcinat: peatră molară. Dințĭ molarĭ, măsele. S. m. Măsea: omu are doŭăzecĭ de molarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moláre s. f., g.-d. art. molării; pl. molări

*molá3 (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză

molár1 (referitor la mol1) adj. m., pl. molári; f. moláră, pl. moláre

molá vb., ind. prez. 1 sg. moléz, 3 sg. și pl. moleáză

molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg. moláră, pl. moláre

Intrare: molare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molare
  • molarea
plural
  • molări
  • molările
genitiv-dativ singular
  • molări
  • molării
plural
  • molări
  • molărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mola (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mola
  • molare
  • molat
  • molatu‑
  • molând
  • molându‑
singular plural
  • molea
  • molați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • molez
(să)
  • molez
  • molam
  • molai
  • molasem
a II-a (tu)
  • molezi
(să)
  • molezi
  • molai
  • molași
  • molaseși
a III-a (el, ea)
  • molea
(să)
  • moleze
  • mola
  • molă
  • molase
plural I (noi)
  • molăm
(să)
  • molăm
  • molam
  • molarăm
  • molaserăm
  • molasem
a II-a (voi)
  • molați
(să)
  • molați
  • molați
  • molarăți
  • molaserăți
  • molaseți
a III-a (ei, ele)
  • molea
(să)
  • moleze
  • molau
  • mola
  • molaseră
Intrare: molar (adj.)
molar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molar
  • molarul
  • molaru‑
  • mola
  • molara
plural
  • molari
  • molarii
  • molare
  • molarele
genitiv-dativ singular
  • molar
  • molarului
  • molare
  • molarei
plural
  • molari
  • molarilor
  • molare
  • molarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

molare

  • 1. Acțiunea de a mola (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

molar (adj.)

  • 1. chimie Care aparține molului, privitor la mol.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Concentrație molară = molaritate
      surse: DN
    • 1.2. Soluție molară = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent.
      surse: MDN '00
  • 2. filosofie Considerat ca un tot.
    surse: MDN '00
    • 2.1. Referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament.
      surse: MDN '00

etimologie:

mola (vb.)

  • 1. marină A da drumul complet unei parâme.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: