10 definiții pentru mojicie

MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, atitudine sau vorbă de mojic (1); obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie. – Mojic + suf. -ie.

MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, purtare sau vorbă de mojic (1); obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie. – Mojic + suf. -ie.

MOJICÍE, mojicii, s. f. Faptă, purtare sau vorba de mojic (1); grosolănie, necuviință, obrăznicie, bădărănie. Se găseau și cucoane mai îndrăznețe, care să-l dojenească în față, cu gînd de a-l mai ciopli și a-l mai scoate din... obișnuita lui mojicie. HOGAȘ, H. 80. Auzi dîrzie! Blăstămație! Obrăznicie! Și mojicie! ALECSANDRI, T. I 111. La o mojicie atit de mare, Vițelul răspunde că va aștepta. ALEXANDRESCU, M. 355.

mojicíe s. f., art. mojicía, g.-d. art. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíile

mojicíe s. f., art. mojicía, g.-d. art. mojicíei; pl. mojicíi, art. mojicíile

MOJICÍE s. v. mitocănie.

MOJICÍE ~i f. înv. 1) Stare de mojic. 2) Comportare de mojic; bădărănie; mitocănie. /mojic + suf. ~ie

mojicie f. faptă sau vorbă mojicească.

mojicíe f. (d. mojic). Fam. Purtare de mojic, faptă mojicească.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOJICÍE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocorăníe, mocofănísm, (reg.) modorăníe, (înv.) grosíme, rîtăníe, (rar fig.) necioplíre. (~ lui mi-a displăcut.)

Intrare: mojicie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mojicie mojicia
plural mojicii mojiciile
genitiv-dativ singular mojicii mojiciei
plural mojicii mojiciilor
vocativ singular
plural