2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moiști vrim [At: CIAUȘANU, V. 180 / Pzi: 3 ~ștește / E: moiște] (Olt) A se moina.

moiște [At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII, 75 / A și: moiște / P: mo-i~ / V: (reg) moli~ / Pl: ~ti / E: moale1 + -ște] 1-3 sf (Reg) Moină1 (1, 5-6). 4 a Moinos (1). 5 sf (Atm; Ban) Tâmplă. 6 sf (Ban) Creștet al capului.

MÓIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72.

MÓIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). – Din *moi (< lat. *mollius) + suf. -iște.

moíște f. (d. a se muĭa). Trans. Moĭnă (timp).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓIȘTE s. v. coapsă, moină, tâmplă.

moiște s. v. COAPSĂ. MOINĂ. TÎMPLĂ.

Intrare: moiști
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moiști
  • moiștire
  • moiștit
  • moiștitu‑
  • moiștind
  • moiștindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • moiștește
(să)
  • moiștească
  • moiștea
  • moiști
  • moiștise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
Intrare: moiște
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moiște
  • moiștea
plural
genitiv-dativ singular
  • moiști
  • moiștii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moiște

etimologie:

  • *moi (din limba latină *mollius) + sufix -iște.
    surse: DLRM