2 intrări

6 definiții

MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (1), de mogul (1). 3. S. m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare. – Din engl. Mogul.

MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (1), de mogul (1). 3. S. m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare. – Din engl. Mogul.

*mogúl adj. m., s. m., pl. mogúli; adj. f. mogúlă, pl. mogúle

MOGÚL, -Ă I. adj. referitor la moguli (II). II. s. m. f. membru al dinastiei mongole de origine timuridă, care a domnit în India. III. s. m. (fig.) persoană foarte importantă, cu puteri discreționare. (< engl. mogul)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mogúl adj. m., s. m., pl. mogúli; f. sg. mogúlă, pl. mogúle

MARII MOGULI, dinastie de cârmuitori ai așa-zisului Imp. Mogul (526-1858) din India. Întemeiată de Babur. Reprezentanți de seamă: Akbar, Jahāngῑr, Shah-Dhajan, Aurangzeb ș.a. În 1858 colonizatorii englezi au suprimat oficial dinastia, trecând și India sub cârmuirea directă a Coroanei engleze.

Intrare: mogul (adj.)
mogul adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mogul
  • mogulul
  • mogulu‑
  • mogu
  • mogula
plural
  • moguli
  • mogulii
  • mogule
  • mogulele
genitiv-dativ singular
  • mogul
  • mogulului
  • mogule
  • mogulei
plural
  • moguli
  • mogulilor
  • mogule
  • mogulelor
vocativ singular
plural
Intrare: mogul (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mogul
  • mogulul
  • mogulu‑
plural
  • moguli
  • mogulii
genitiv-dativ singular
  • mogul
  • mogulului
plural
  • moguli
  • mogulilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)