opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (1), de mogul (1). 3. S. m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare. – Din engl. Mogul.

MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (1), de mogul (1). 3. S. m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare. – Din engl. Mogul.

mogul, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~i, ~e / E: eg mogul] 1-2 sm, a (Persoană) care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 3 a Care aparține mogulilor (1). 4 a Referitor la mogul (1). 5 a De mogul (1). 6 sm (rar) sf (Fig) Persoană foarte importantă, cu puteri discreționare.

MOGÚL, -Ă I. adj. referitor la moguli (II). II. s. m. f. membru al dinastiei mongole de origine timuridă, care a domnit în India. III. s. m. (fig.) persoană foarte importantă, cu puteri discreționare. (< engl. mogul)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mogul adj. m., s. m., pl. moguli; adj. f., s. f. mogulă, pl. mogule

*mogul adj. m., s. m., pl. moguli; adj. f. mogulă, pl. mogule

mogúl adj. m., s. m., pl. mogúli; f. sg. mogúlă, pl. mogúle

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARII MOGULI, dinastie de cârmuitori ai așa-zisului Imp. Mogul (526-1858) din India. Întemeiată de Babur. Reprezentanți de seamă: Akbar, Jahāngῑr, Shah-Dhajan, Aurangzeb ș.a. În 1858 colonizatorii englezi au suprimat oficial dinastia, trecând și India sub cârmuirea directă a Coroanei engleze.

MOGULI v. Marii Moguli.

Intrare: mogul (adj.)
mogul1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mogul
  • mogulul
  • mogulu‑
  • mogulă
  • mogula
plural
  • moguli
  • mogulii
  • mogule
  • mogulele
genitiv-dativ singular
  • mogul
  • mogulului
  • mogule
  • mogulei
plural
  • moguli
  • mogulilor
  • mogule
  • mogulelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mogul (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mogul
  • mogulul
  • mogulu‑
plural
  • moguli
  • mogulii
genitiv-dativ singular
  • mogul
  • mogulului
plural
  • moguli
  • mogulilor
vocativ singular
  • mogulule
  • mogule
plural
  • mogulilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mogul, mogulăadjectiv

  • 1. Referitor la mogul, de mogul. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

mogul, mogulisubstantiv masculin
mogulă, mogulesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. figurat masculin Persoană foarte importantă cu puteri discreționare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.