MOGA, cf., blg.-srb. мoгa < мoжa „a putea” și magh. maga „singur”. 1. – mold. (Dm); – ard. frecv. (Paș); Mogești s. 2. Mogaiu, T. mold., act. 3. Mogan (16 A II 93). 4. Prob. + -ină: Moghină, N. (T-Jiu). 5. -oi: Mog/oi t.; -oaia, marital (Buc). 6. Moguț (Sc). 7. Prob. din altă temă: Moglan, deputat în Adunarea Ad-hoc; – T. (Sur XV 268).