16 definiții pentru mogâldeață mogândeață mogăldeață moghindeață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOGÂLDEÁȚĂ, mogâldețe, s. f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. – Et. nec.

MOGÂLDEÁȚĂ, mogâldețe, s. f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. – Et. nec.

mogâldeață sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~doață, ~ltea-, ~ând~, ~ândiță, ~ghind~, ~glând~, ~gond~, mohând~, mohond~ / Pl: ~ețe / E: cf mogândă, mogâldan, mogâldău] 1 Mică ridicătură de pământ Si: (reg) măguiață (4). 2 Grămadă sau căpiță de fân, de cereale. 3 Ființă sau obiect cu contururi vagi, greu de identificat din cauza întunericului, a dimensiunii, a depărtării Si: momâie (7), nălucire, vedenie, (reg) mohoandă (1), măguiață (1), momâiață (1), movilă (11). 4 (Reg; dep) Om masiv, prost și molâu. 5 (Ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin pp „de”) Om mic de statură. 6 (Reg) Momâie (1).

mogândeață sf vz mogâldeață

moghindeață sf vz mogâldeață

MOGHINDEÁȚĂ s. f. v. mogîldeață.

MOGÎLDEAȚĂ, mogîldețe, s. f. Ființă sau lucru care apare nedeslușit și nu poate fi identificat din cauza ceței, a întunericului sau a depărtării. Locomobila stinsă, batoza oprită stăteau părăsite, mogîldețe negre în focul asfințitului. DUMITRIU, N. 228. Niște mogîldețe acoperite din cap pînă-n picioare în foi de cort. CAMILAR, N. II 444. Felinarele cu carbid abia sparg bezna în dreptul piciorului, și mogîldețele omenești înaintează în pasta cleioasă, prin galeria care pare că nu mai are sfîrșit. BOGZA, C. O. 121. Variante: mogîndeáță (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183), moghindeáță (MACEDONSKI, O. III 121) s. f.

MOGÎNDEÁȚĂ s. f. v. mogîldeață.

MOGHINDEÁȚĂ s. f. v. mogâldeață.

mogândeață f. ceva mare și fioros ce s’arată pe întuneric (Mold. mogăldeață): strâng în brață sloiu de ghiață, parcă’i o mogândeață POP. [Ung. MOGÁNDOK, pustnic, călugăr (cf. fr. moine bourru, gogoriță = călugăr posac)].

mogî́ndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mogâldeáță s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe

mogâldeáță s. f., g.-d. art. mogâldéței; pl. mogâldéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOGÂLDEÁȚĂ s. v. momâie, sperietoare.

MOGÂLDEÁȚĂ s. 1. v. mușuroi. 2. momâie, (reg.) momâiață. (Ce o fi cu ~ aceea în drum?)

MOGÎLDEAȚĂ s. 1. mușuroi, (reg.) măguiață. (O ~ pe un teren șes.) 2. momîie, (reg.) momîiață. (Ce-o fi cu ~ aceea în drum?)

mogîldeață s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE.

Intrare: mogâldeață
mogâldeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mogâldeață
  • mogâldeața
plural
  • mogâldețe
  • mogâldețele
genitiv-dativ singular
  • mogâldețe
  • mogâldeței
plural
  • mogâldețe
  • mogâldețelor
vocativ singular
plural
mogândeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mogândeață
  • mogândeața
plural
  • mogândețe
  • mogândețele
genitiv-dativ singular
  • mogândețe
  • mogândeței
plural
  • mogândețe
  • mogândețelor
vocativ singular
plural
mogăldeață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
moghindeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moghindeață
  • moghindeața
plural
  • moghindețe
  • moghindețele
genitiv-dativ singular
  • moghindețe
  • moghindeței
plural
  • moghindețe
  • moghindețelor
vocativ singular
plural

mogâldeață mogândeață mogăldeață moghindeață

  • 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Locomobila stinsă, batoza oprită stăteau părăsite, mogîldețe negre în focul asfințitului. DUMITRIU, N. 228.
      surse: DLRLC
    • Niște mogîldețe acoperite din cap pînă-n picioare în foi de cort. CAMILAR, N. II 444.
      surse: DLRLC
    • Felinarele cu carbid abia sparg bezna în dreptul piciorului, și mogîldețele omenești înaintează în pasta cleioasă, prin galeria care pare că nu mai are sfîrșit. BOGZA, C. O. 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Om mic de statură.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: