MODESTIE. Subst. Modestie, simplitate, naturalețe, natural (astăzi rar), atitudine naturală, comportare firească; sobrietate, măsură (fig.), cumpăt, cumpătare, discreție (fig.), moderație, ponderație (rar). Cuviință, bună-cuviință, decență, politețe, respect, plecăciune. Adj. Modest, simplu, natural, firesc; sobru, măsurat (fig.), cumpătat, chibzuit, discret (fig.), moderat, ponderat. Cuviincios, cuvios (înv.), decent, politicos, respectuos, plecat. Vb. A fi modest; a se purta modest, a se purta simplu. A da dovadă de modestie, a nu fi pretențios, a nu avea pretenții, a-și cunoaște lungul nasului, a fi (a sta) la locul lui. Adv. Cu modestie, cu măsură, fără pretenții. V. moralitate, politețe, respect, seriozitate, sinceritate.