2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mocheta vt(a) [At: DEX -S / Pzi: ~tez / E: mochetă] A acoperi podeaua unei camere cu mochetă (2).

MOCHETÁ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă.

MOCHETÁ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere cu mochetă. – Din mochetă.

MOCHETÁ vb. tr. a acoperi podeaua unei camere cu mochetă. (< mochetă)

moche sf [At: DM / V: mochet sn / Pl: ~te / E: fr moquette] 1 Țesătură plușată, cu bătătura de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru tapisat mobila și pentru covoare. 2 Bucată din acest fel de țesătură, care acoperă de obicei toată suprafața podelei.

MOCHÉTĂ, (2) mochete, s. f. 1. Țesătură plușată, cu bătătură de in, cânepă sau material plastic și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare. 2. Bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette.

MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu bătătură de in sau de cânepă și cu urzeală de lână, folosită pentru covoare; bucată din acest fel de țesătură, care acoperă (de obicei) toată suprafața podelei. – Din fr. moquette.

MOCHÉTĂ, mochete, s. f. Țesătură plușată, cu urzeală de lînă și bătătură de in sau de cînepă, folosită ca stofă de mobile sau de covoare. – Variantă: mochét s. n.

MOCHÉTĂ s.f. Stofă plușată, făcută din fire de lână și de in sau cânepă, întrebuințată la fabricarea covoarelor sau la capitonarea mobilelor. [Var. mochet s.n. / < fr. moquette].

MOCHÉTĂ s. f. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor. (< fr. moquette)

MOCHÉTĂ ~e f. Țesătură plușată, folosită pentru confecționarea covoarelor sau la tapițarea mobilei. /<fr. moquette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*mochetá (a ~) vb., ind. prez. 3 mocheteáză

mochetá vb., ind. prez. 1 sg. mochetéz, 3 sg. și pl. mocheteáză

mochétă s. f., g.-d. art. mochétei; pl. mochéte

mochétă s. f., pl. mochéte

Intrare: mocheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mocheta
  • mochetare
  • mochetat
  • mochetatu‑
  • mochetând
  • mochetându‑
singular plural
  • mochetea
  • mochetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mochetez
(să)
  • mochetez
  • mochetam
  • mochetai
  • mochetasem
a II-a (tu)
  • mochetezi
(să)
  • mochetezi
  • mochetai
  • mochetași
  • mochetaseși
a III-a (el, ea)
  • mochetea
(să)
  • mocheteze
  • mocheta
  • mochetă
  • mochetase
plural I (noi)
  • mochetăm
(să)
  • mochetăm
  • mochetam
  • mochetarăm
  • mochetaserăm
  • mochetasem
a II-a (voi)
  • mochetați
(să)
  • mochetați
  • mochetați
  • mochetarăți
  • mochetaserăți
  • mochetaseți
a III-a (ei, ele)
  • mochetea
(să)
  • mocheteze
  • mochetau
  • mocheta
  • mochetaseră
Intrare: mochetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moche
  • mocheta
plural
  • mochete
  • mochetele
genitiv-dativ singular
  • mochete
  • mochetei
plural
  • mochete
  • mochetelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)