9 definiții pentru mocăniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOCĂNÍȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă (1). 2. (Fam.) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. – Mocan + suf. -iță.

mocăniță sf [At: PĂCALĂ, M. R. 290 / Pl: ~țe / E: mocan1 + -iță] 1 (Reg; dep) Mocană (1). 2 (Trs) Rasă de vaci. 3 Tren cu linie îngustă, care circulă în regiunile de munte.

MOCĂNÍȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă (1). 2. (Glumeț) Tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte. – Mocan + suf. -iță.

MOCĂNÍȚĂ, mocănițe, s. f. 1. Mocancă. 2. (Glumeț) Nume dat unor trenuri locale (cu linie îngustă) care circulă în Munții Apuseni. De la Turda spre Abrud, pleacă de două ori pe zi o mocăniță. BOGZA, Ț. 16.

MOCĂNÍȚĂ ~e f. 1) Locuitoare din regiunile muntoase, mai ales din Transilvania; mocancă. 2) Soție sau fiică a mocanului; mocancă. 3) glum. Tren de linie îngustă care circulă în regiunile muntoase. /mocan + suf. ~iță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mocăníță s. f., g.-d. art. mocăníței; pl. mocăníțe

mocăníță s. f., g.-d. art. mocăníței, pl. mocăníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOCĂNÍȚĂ s. v. mocancă.

Intrare: mocăniță
mocăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocăniță
  • mocănița
plural
  • mocănițe
  • mocănițele
genitiv-dativ singular
  • mocănițe
  • mocăniței
plural
  • mocănițe
  • mocănițelor
vocativ singular
plural