3 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

moacre f. pl. cireșe pietroase: [Origină necunoscută].

moacră [At: LB / Pl: ~re / E: ns cf mg makra „varietate de struguri”] 1 a (Reg; lpl; îs) Struguri ~re Varietate de struguri mari, verzi și acri. 2-3 sf af (Trs; mpl; îs) Cireașă ~ (Cireașă) pietroasă. 4 sf (Reg) Căpșună.

mocru sm [At: LB / Pl: ~ri / E: cf moacră] (Bot; Trs) Specie de cireș care produce cireșe pietroase.

moácră, V. mocru.

mócru, moácră adj. (ung. makra, un fel de strugurĭ). Trans. Se zice despre cireșu care produce cireșe petroase, numite în Munt. drăgănele (prunus avium).

Etimologice

mocru (-oacră), adj. – (Trans.) Varietate de cireșe. Mag. makra „varietate de struguri” (Scriban).

Sinonime

MOACRĂ adj. v. pietroasă.

moacră adj. v. PIETROASĂ.

Regionalisme / arhaisme

moacre s.f. pl. (reg.) 1. cireșe pietroase. 2. căpșuni.

Tezaur

MOÁCRĂ adj., s. f. 1. Adj. (Regional, pl., în sintagma) Struguri moacre = varieta de struguri mari, verzi și cu gust acru (Cîlnic-Reșița). ALR I 1 210/28. 2. Adj. (Transilv., mai ales la pl., în sintagma) Cireașă moacră (și substantivat, f.) = cireașă pietroasă, v. p i e t r o s. Cf. LB, VALIAN, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 510, LM, DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., PANȚU, PL. 63, SCRIBAN, D., FRÎNCU-CANDREA, M. 103, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR II/53, 105. 3. S. f. (Regional) Căpșună (Hunedoara), ALR I 865/112. – Pl.: moacre. – Etimologia necunoscută. Pentru sensul cf. magh. m a k r a „varietate de struguri”. -

MÓCRU s. m. (Bot.; Transilv.) Specie de cireș care produce cireșe pietroase. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 516, LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., PANȚU, PL., VICIU, GL., CV 1951, nr. 3-4, 46. – Pl.: mocri. – Cf. m o a c r ă.

Intrare: moacre
moacre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moacră
moacră
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moacră
  • moacra
plural
  • moacre
  • moacrele
genitiv-dativ singular
  • moacre
  • moacrei
plural
  • moacre
  • moacrelor
vocativ singular
plural
Intrare: mocru
mocru adjectiv
adjectiv (A99)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mocru
  • mocrul
  • mocru‑
  • moacră
  • moacra
plural
  • mocri
  • mocrii
  • moacre
  • moacrele
genitiv-dativ singular
  • mocru
  • mocrului
  • moacre
  • moacrei
plural
  • mocri
  • mocrilor
  • moacre
  • moacrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)