moacre f. pl. cireșe pietroase: [Origină necunoscută].

moacră [At: LB / Pl: ~re / E: ns cf mg makra „varietate de struguri”] 1 a (Reg; lpl; îs) Struguri ~re Varietate de struguri mari, verzi și acri. 2-3 sf af (Trs; mpl; îs) Cireașă ~ (Cireașă) pietroasă. 4 sf (Reg) Căpșună.

mocru sm [At: LB / Pl: ~ri / E: cf moacră] (Bot; Trs) Specie de cireș care produce cireșe pietroase.

moácră, V. mocru.

mócru, moácră adj. (ung. makra, un fel de strugurĭ). Trans. Se zice despre cireșu care produce cireșe petroase, numite în Munt. drăgănele (prunus avium).

MOACRĂ adj. v. pietroasă.

moacră adj. v. PIETROASĂ.

mocru (-oacră), adj. – (Trans.) Varietate de cireșe. Mag. makra „varietate de struguri” (Scriban).

moacre s.f. pl. (reg.) 1. cireșe pietroase. 2. căpșuni.

MOÁCRĂ adj., s. f. 1. Adj. (Regional, pl., în sintagma) Struguri moacre = varieta de struguri mari, verzi și cu gust acru (Cîlnic-Reșița). ALR I 1 210/28. 2. Adj. (Transilv., mai ales la pl., în sintagma) Cireașă moacră (și substantivat, f.) = cireașă pietroasă, v. p i e t r o s. Cf. LB, VALIAN, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 510, LM, DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., PANȚU, PL. 63, SCRIBAN, D., FRÎNCU-CANDREA, M. 103, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR II/53, 105. 3. S. f. (Regional) Căpșună (Hunedoara), ALR I 865/112. – Pl.: moacre. – Etimologia necunoscută. Pentru sensul cf. magh. m a k r a „varietate de struguri”. -

MÓCRU s. m. (Bot.; Transilv.) Specie de cireș care produce cireșe pietroase. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 516, LM, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., PANȚU, PL., VICIU, GL., CV 1951, nr. 3-4, 46. – Pl.: mocri. – Cf. m o a c r ă.