MOÁCRĂ adj., s. f. 1. Adj. (Regional, pl., în sintagma) Struguri moacre = varieta de struguri mari, verzi și cu gust acru (Cîlnic-Reșița). ALR I 1 210/28. 2. Adj. (Transilv., mai ales la pl., în sintagma) Cireașă moacră (și substantivat, f.) = cireașă pietroasă, v. p i e t r o s. Cf. LB, VALIAN, V., PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 510, LM, DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., PANȚU, PL. 63, SCRIBAN, D., FRÎNCU-CANDREA, M. 103, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț. H. 325, ALR II/53, 105. 3. S. f. (Regional) Căpșună (Hunedoara), ALR I 865/112. – Pl.: moacre. – Etimologia necunoscută. Pentru sensul cf. magh. m a k r a „varietate de struguri”. -