3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘMOLÍ vb. IV v. moșmoni.

MOȘMONÍ, moșmonesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmolí vb. IV] – Et. nec.

moșmoni2 vi [At: IZV IV, nr. 2, 6 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Olt) A mijloci.

moșmoni1 [At: SLAVICI, N. II, 233 / V: ~măi, ~oli / Pzi: ~nesc, 3 și (rar) moșmone / E: nct] 1-2 vir A face mișcări încete și greoaie. 3-4 vir A lucra neîndemânatic, fără spor Si: a se mocăi (1), a se mocoși. 5-6 vir A mânca încet și molfăind. 7-8 vti A face ceva cu gesturi mărunte, neprecise, pentru a-și ascunde scopul Si: a moșcondi. 9 vi A-și face de lucru. 10 vt (Rar) A învârti, a trece de colo-colo cu mișcări mărunte. 11 vi A umbla dibuind încoace și încolo după ceva. 12 vi (Spc; d. animale) A adulmeca.

MOȘMONÍ, moșmonesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmolí vb. IV] – Et. nec.

MOȘMOLÍ, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondí (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), moșcotí (SLAVICI, O. I 66), mosmîndí, moșmoní vb. IV.

A SE MOȘMONÍ mă ~ésc intranz. 1) A lucra încet fără spor; a se mocăi; a se mocoși; a migăli; a bichiri. 2) A se mișca încet și greoi. 3) fam. A căuta cu greu (pipăind cu mâinile prin întuneric); a bâjbâi; a dibui. /Orig. nec.

moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșmoní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmonésc, imperf. 3 sg. moșmoneá; conj. prez. 3 să moșmoneáscă

moșmoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmonésc, imperf. 3 sg. moșmoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșmoneáscă

arată toate definițiile

Intrare: moșmonit
moșmonit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmonit
  • moșmonitul
  • moșmonitu‑
  • moșmoni
  • moșmonita
plural
  • moșmoniți
  • moșmoniții
  • moșmonite
  • moșmonitele
genitiv-dativ singular
  • moșmonit
  • moșmonitului
  • moșmonite
  • moșmonitei
plural
  • moșmoniți
  • moșmoniților
  • moșmonite
  • moșmonitelor
vocativ singular
plural
Intrare: moșmoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcoti
  • moșcotire
  • moșcotit
  • moșcotitu‑
  • moșcotind
  • moșcotindu‑
singular plural
  • moșcotește
  • moșcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotesc
  • moșcoteam
  • moșcotii
  • moșcotisem
a II-a (tu)
  • moșcotești
(să)
  • moșcotești
  • moșcoteai
  • moșcotiși
  • moșcotiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcotește
(să)
  • moșcotească
  • moșcotea
  • moșcoti
  • moșcotise
plural I (noi)
  • moșcotim
(să)
  • moșcotim
  • moșcoteam
  • moșcotirăm
  • moșcotiserăm
  • moșcotisem
a II-a (voi)
  • moșcotiți
(să)
  • moșcotiți
  • moșcoteați
  • moșcotirăți
  • moșcotiserăți
  • moșcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotească
  • moșcoteau
  • moșcoti
  • moșcotiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
Intrare: moșmoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moșmoli moșcondi moșcoti moșmândi moșmoni intranzitiv

  • 1. A face mișcări încete și neprecise.
    exemple
    • Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270.
      surse: DLRLC
  • 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemânatic; a se mocăi.
    exemple
    • Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233.
      surse: DLRLC

etimologie:

moșmoni moșmoli popular

etimologie: