3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘMONÍ, moșmonesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmolí vb. IV] – Et. nec.

moșmoni1 [At: SLAVICI, N. II, 233 / V: ~măi, ~oli / Pzi: ~nesc, 3 și (rar) moșmone / E: nct] 1-2 vir A face mișcări încete și greoaie. 3-4 vir A lucra neîndemânatic, fără spor Si: a se mocăi (1), a se mocoși. 5-6 vir A mânca încet și molfăind. 7-8 vti A face ceva cu gesturi mărunte, neprecise, pentru a-și ascunde scopul Si: a moșcondi. 9 vi A-și face de lucru. 10 vt (Rar) A învârti, a trece de colo-colo cu mișcări mărunte. 11 vi A umbla dibuind încoace și încolo după ceva. 12 vi (Spc; d. animale) A adulmeca.

moșmoni2 vi [At: IZV IV, nr. 2, 6 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Olt) A mijloci.

MOȘMONÍ, moșmonesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmolí vb. IV] – Et. nec.

A SE MOȘMONÍ mă ~ésc intranz. 1) A lucra încet fără spor; a se mocăi; a se mocoși; a migăli; a bichiri. 2) A se mișca încet și greoi. 3) fam. A căuta cu greu (pipăind cu mâinile prin întuneric); a bâjbâi; a dibui. /Orig. nec.

MOȘMOLÍ vb. IV v. moșmoni.

MOȘMÓN, moșmoni, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din moșmoană (derivat regresiv).

moșmon sm [At: POLIZU / V: mojm~, ~mol, mușmul / Pl: ~i / E: moșmoană1] Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile Si: (rar) gorun, măceș, scoruș-nemțesc, (reg) misculariu, mișcul, mostochin (Mespilus germanica).

MOȘMÓN, moșmoni, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din moșmoană (derivat regresiv).

MOȘMOLÍ, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondí (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), moșcotí (SLAVICI, O. I 66), mosmîndí, moșmoní vb. IV.

MOȘMÓN, moșmoni, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile în formă de măr; crește prin păduri și tufișuri (Mespilus germanica). Vă spun că aceasta este o frunză de moșmon. CAMIL PETRESCU, O. 417.

MOȘMÓN ~i m. Pom fructifer din familia rozaceelor cu flori mari, albe și cu fructe sferice, cu gust dulce-acrișor, învelite într-o coajă brună-roșiatică. /Din moșmoană

arată toate definițiile

Intrare: moșmoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
Intrare: moșmoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcoti
  • moșcotire
  • moșcotit
  • moșcotitu‑
  • moșcotind
  • moșcotindu‑
singular plural
  • moșcotește
  • moșcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotesc
  • moșcoteam
  • moșcotii
  • moșcotisem
a II-a (tu)
  • moșcotești
(să)
  • moșcotești
  • moșcoteai
  • moșcotiși
  • moșcotiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcotește
(să)
  • moșcotească
  • moșcotea
  • moșcoti
  • moșcotise
plural I (noi)
  • moșcotim
(să)
  • moșcotim
  • moșcoteam
  • moșcotirăm
  • moșcotiserăm
  • moșcotisem
a II-a (voi)
  • moșcotiți
(să)
  • moșcotiți
  • moșcoteați
  • moșcotirăți
  • moșcotiserăți
  • moșcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotească
  • moșcoteau
  • moșcoti
  • moșcotiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
Intrare: moșmon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșmon
  • moșmonul
  • moșmonu‑
plural
  • moșmoni
  • moșmonii
genitiv-dativ singular
  • moșmon
  • moșmonului
plural
  • moșmoni
  • moșmonilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moșmoni moșmoli popular

etimologie:

moșmoli moșcondi moșcoti moșmândi moșmoni intranzitiv

  • 1. A face mișcări încete și neprecise.
    exemple
    • Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270.
      surse: DLRLC
  • 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemânatic; a se mocăi.
    exemple
    • Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233.
      surse: DLRLC

etimologie:

moșmon mespilus

  • 1. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe și cu fructe comestibile (Mespilus germanica).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vă spun că aceasta este o frunză de moșmon. CAMIL PETRESCU, O. 417.
      surse: DLRLC

etimologie: