moșinaș [At: (a. 1731) URICARIUL, X, 172 / V: ~șăn~, ~șen~, moșnaș / Pl: ~i / E: moșan + -aș] (Îrg) 1 sm Moșnean (4). 2-3 smf, a Băștinaș.

MOȘINAȘ, moșinași, s. m. (Învechit și regional) Mic proprietar rural; răzeș. Eu îți dau fata mea, și... te fă moșinaș în locul mieu. SBIERA, P. 151.

MOȘINAȘ, moșinași, s. m. (Înv. și reg.) Mic proprietar rural; răzeș. – Din moșan + suf. -aș (după moșie).

moșináș m. Vechĭ. Est. Țăran proprietar de moșioară.

moșănaș sm vz moșinaș

moșenaș sm vz moșinaș

moșnaș sm vz moșinaș

MOȘINAȘ s. v. moșnean, răzeș.

moșinaș s. v. MOȘNEAN. RĂZEȘ.

MOȘINAȘ s. m. (Învechit și regional) Moșnean (2). Dospineștii și alți mulți moșinași dintru acele sate (a. 1731). URICARIUL, X, 172, cf. IV, 330/13. Moșinașu de păduri, COD. SILV. 25. Noi acești mai gios iscăliți ce sîntem moșinași și râzâși (a. 1793). ȘTEFANELLI, D. C. 232. Fiindcă acum ești cu noi moșinaș să-ți vînd eu o vii (a. 1816). BUL. COM. IST. IV, 180. Le-au dat act formalnic de slobozenie, supt condiție ca să despăgubească pe vechii moșinași. AR (1829), 44¹/39, cf. 47²/37. Eu iți dau fata mea și te-nsoară aice și te fă moșinaș in locul meu. SBIERA, P. 151, cf. 155. ◊ (Atribuie calitatea ca un adjectiv) A nu să împresura de cătră megieșii moșinași sau alții (a. 1831). IORGA, S. D. XXI, 213. ♦ (Adjectival) Băștinaș, autohton. Domnii. . . au găsit aceste țări nu pustii, ci locuite de populațiuni zdravene, moșnașe și libere. KOGĂLNICEANU, S. A. 210. – Pl.: moșinași. – Și: moșănáș (URICARIUL, X, 143), moșenáș (ȘTEFANELLI, D. C. 45), moșnáș s. m. – Moșan + suf. -aș.