2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘCONDÍ, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

MOȘCONDÍ, moșcondesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A moșmoni (2). – Cf. moșcoti, moșmondi.

moșcondi vi [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 253 / Pzi: ~desc / E: cf moșcoti, moșmondi] A moșmoni1.

MOȘMOLÍ, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondí (VLAHUȚĂ, O. A. II 253), moșcotí (SLAVICI, O. I 66), mosmîndí, moșmoní vb. IV.

moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].

moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.

móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moșcondí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 să moșcondeáscă

moșcondí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșcondésc, imperf. 3 sg. moșcondeá; conj. prez. 3 sg. și pl. moșcondeáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb.1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.

Intrare: moșcondi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
Intrare: moșmoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoli
  • moșmolire
  • moșmolit
  • moșmolitu‑
  • moșmolind
  • moșmolindu‑
singular plural
  • moșmolește
  • moșmoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolesc
  • moșmoleam
  • moșmolii
  • moșmolisem
a II-a (tu)
  • moșmolești
(să)
  • moșmolești
  • moșmoleai
  • moșmoliși
  • moșmoliseși
a III-a (el, ea)
  • moșmolește
(să)
  • moșmolească
  • moșmolea
  • moșmoli
  • moșmolise
plural I (noi)
  • moșmolim
(să)
  • moșmolim
  • moșmoleam
  • moșmolirăm
  • moșmoliserăm
  • moșmolisem
a II-a (voi)
  • moșmoliți
(să)
  • moșmoliți
  • moșmoleați
  • moșmolirăți
  • moșmoliserăți
  • moșmoliseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmolesc
(să)
  • moșmolească
  • moșmoleau
  • moșmoli
  • moșmoliseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcondi
  • moșcondire
  • moșcondit
  • moșconditu‑
  • moșcondind
  • moșcondindu‑
singular plural
  • moșcondește
  • moșcondiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondesc
  • moșcondeam
  • moșcondii
  • moșcondisem
a II-a (tu)
  • moșcondești
(să)
  • moșcondești
  • moșcondeai
  • moșcondiși
  • moșcondiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcondește
(să)
  • moșcondească
  • moșcondea
  • moșcondi
  • moșcondise
plural I (noi)
  • moșcondim
(să)
  • moșcondim
  • moșcondeam
  • moșcondirăm
  • moșcondiserăm
  • moșcondisem
a II-a (voi)
  • moșcondiți
(să)
  • moșcondiți
  • moșcondeați
  • moșcondirăți
  • moșcondiserăți
  • moșcondiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcondesc
(să)
  • moșcondească
  • moșcondeau
  • moșcondi
  • moșcondiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșcoti
  • moșcotire
  • moșcotit
  • moșcotitu‑
  • moșcotind
  • moșcotindu‑
singular plural
  • moșcotește
  • moșcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotesc
  • moșcoteam
  • moșcotii
  • moșcotisem
a II-a (tu)
  • moșcotești
(să)
  • moșcotești
  • moșcoteai
  • moșcotiși
  • moșcotiseși
a III-a (el, ea)
  • moșcotește
(să)
  • moșcotească
  • moșcotea
  • moșcoti
  • moșcotise
plural I (noi)
  • moșcotim
(să)
  • moșcotim
  • moșcoteam
  • moșcotirăm
  • moșcotiserăm
  • moșcotisem
a II-a (voi)
  • moșcotiți
(să)
  • moșcotiți
  • moșcoteați
  • moșcotirăți
  • moșcotiserăți
  • moșcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșcotesc
(să)
  • moșcotească
  • moșcoteau
  • moșcoti
  • moșcotiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmândi
  • moșmândire
  • moșmândit
  • moșmânditu‑
  • moșmândind
  • moșmândindu‑
singular plural
  • moșmândește
  • moșmândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândesc
  • moșmândeam
  • moșmândii
  • moșmândisem
a II-a (tu)
  • moșmândești
(să)
  • moșmândești
  • moșmândeai
  • moșmândiși
  • moșmândiseși
a III-a (el, ea)
  • moșmândește
(să)
  • moșmândească
  • moșmândea
  • moșmândi
  • moșmândise
plural I (noi)
  • moșmândim
(să)
  • moșmândim
  • moșmândeam
  • moșmândirăm
  • moșmândiserăm
  • moșmândisem
a II-a (voi)
  • moșmândiți
(să)
  • moșmândiți
  • moșmândeați
  • moșmândirăți
  • moșmândiserăți
  • moșmândiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmândesc
(să)
  • moșmândească
  • moșmândeau
  • moșmândi
  • moșmândiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșmoni
  • moșmonire
  • moșmonit
  • moșmonitu‑
  • moșmonind
  • moșmonindu‑
singular plural
  • moșmonește
  • moșmoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonesc
  • moșmoneam
  • moșmonii
  • moșmonisem
a II-a (tu)
  • moșmonești
(să)
  • moșmonești
  • moșmoneai
  • moșmoniși
  • moșmoniseși
a III-a (el, ea)
  • moșmonește
(să)
  • moșmonească
  • moșmonea
  • moșmoni
  • moșmonise
plural I (noi)
  • moșmonim
(să)
  • moșmonim
  • moșmoneam
  • moșmonirăm
  • moșmoniserăm
  • moșmonisem
a II-a (voi)
  • moșmoniți
(să)
  • moșmoniți
  • moșmoneați
  • moșmonirăți
  • moșmoniserăți
  • moșmoniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșmonesc
(să)
  • moșmonească
  • moșmoneau
  • moșmoni
  • moșmoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moșcondi moșmândi

etimologie:

  • cf. moșcoti, moșmondi
    surse: DEX '09

moșmoli moșcondi moșcoti moșmândi moșmoni intranzitiv

  • 1. A face mișcări încete și neprecise.
    exemple
    • Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270.
      surse: DLRLC
  • 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemânatic; a se mocăi.
    exemple
    • Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233.
      surse: DLRLC

etimologie: