12 definiții pentru mlacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MLÁCĂ, mlăci, s. f. (Reg.) Mlaștină, smârc. – Din bg., sb. mlaka.

mla sf [At: (a. 1556) CUV. D. BĂTR. I, 244/23 / V: maclă / Pl: ~aci / E: bg млака, srb mlaka] (Ban; Trs) 1 Loc apătos, mocirlos. 2 Mlaștină.

MLÁCĂ, mlăci, s. f. (Reg.) Mlaștină, smârc. – Din bg., scr. mlaka.

MLÁCĂ, mlăci, s. f. (Regional) Teren mlăștinos, mlaștină, smîrc. Printre afini și ienuperi, sui mlaca Cernatului pînă în vîrful muntelui. ODOBESCU, S. A. 430.

mlacă f. mlaștină: sui mlaca Cernatului până în vârful muntelui OD. [Serb. MLAKA].

mlácă f., pl. ăcĭ (vsl. sîrb. mlaka, bg. mlaká, mlaștină, d. mlac, căldicel, adică „loc de unde izvorăște apă căldicică”, ca topliță, care, de la „baĭe caldă naturală”, a ajuns să însemne „băltoagă”. V. mlaștină). Vest. Rar. Loc mlăștinos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mlácă (reg.) s. f., g.-d. art. mlắcii; pl. mlăci

mlácă s. f., g.-d. art. mlăcii; pl. mlăci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MLÁCĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

mla s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mlácă (mlắci), s. f. – Mocirlă, mlaștină. Sb., rut. mlaka (Tiktin). În Olt. și Banat. – Der. mlăcos, adj. (mocirlos); mlaștină, s. f. (mocirlă), probabil în loc de *mlaciștină, din pl. sau mai curînd de la un dim. *mlačka (după Scriban, de la un sl. *mlaščina; după Pușcariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlašk, cf. Philippide, II, 724; după Conev 40, din sl. mlaština, care nu ne e clar); mlăștinos, adj. (mocirlos); mlaștiniță, s. f. (plantă, Epipactis palustris).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mlácă, mlăci, s.f. – (reg.) Mlaștină, mocirlă. ♦ (top.) Valea Mlăcii, afluent al râului Săpânța; La Mlăci, zece mlaștini, cu o suprafață totală de 16 ha, amplasate într-un crater vulcanic, situate pe Valea Mlăcii, în Munții Igniș (Timur, 2007: 19); La Mlacă, mlaștină eutrofă situată pe Dealurile Maramureșului, pe partea dreaptă a Văii Ieudișor, într-o depresiune, fost lac (Timur, 2007: 31). – Din bg., scr., ucr. mlaka „mlaștină” (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA), din mlac „loc de unde izvorește apă caldă” (Scriban).

Intrare: mlacă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mla
  • mlaca
plural
  • mlăci
  • mlăcile
genitiv-dativ singular
  • mlăci
  • mlăcii
plural
  • mlăci
  • mlăcilor
vocativ singular
plural

mlacă

etimologie: