mlădios, ~oasă a [At: HELIADE, O. I, 368 / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: mlădia + -os] 1 Care se pleacă, se îndoaie cu ușurință, fără să se frângă Si: elastic, flexibil. 2 (Rar, d. suprafața apelor) Unduios. 3 (D. ființe) Suplu. 4 (D. ființe) Cu mișcări grațioase Si: mlădiu (3), (asr) mlădiat (2). 5 Sprinten. 6 (D. mișcări, gesturi) Care arată suplețe, grație Si: grațios, mlădiu (4). 7 (Fig; d. oameni) Care se adaptează ușor Si: conciliant, docil, maleabil (3). 8 (Pex) Nehotărât. 9 (Fig; d. sunete, voce) Bogat în inflexiuri. 10 (D. sunete, voce) Plăcut la auz Si: armonios, melodios. 11 (Fig; d. limbă, stil) Expresiv.

MLĂDIOS, -OASĂ, mlădioși, -oase, adj. 1. Care se îndoaie ușor fără să se frîngă, flexibil, suplu. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. REBREANU, R. I 200. Nalt la stat, lat în spete, subțire la mijloc, mlădios ca un mesteacăn. CREANGĂ, A. 85. O copilă el zări Ce-i zîmbește mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I 144. Pasul tău ușor Abia se însemnează Pe iarba mlădioasă. ALEXANDRESCU, M. 123. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se ridică mlădios, ieși afară. DUMITRIU, N. 129. 2. (Despre sunete, glas) Plăcut la auz, melodios, armonios. Vorbind se aprindea repede, iar vocea lui aspră, neplăcută, devenea mlădioasă și cuceritoare. REBREANU, P. S. 52. 3. Fig. (Despre oameni și despre caracterul lor) Care se adaptează ușor împrejurărilor, maleabil. Ambițios, fără scrupule, dar dulce la vorbă și mlădios cu toată lumea. VLAHUȚĂ, O. A. III 45. – Variantă: înmlădos, -oasă (ALEXANDRESCU, M. 241) adj.^[1]

MLĂDIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care poate fi ușor deformat sub acțiunea unei forțe exterioare; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre ființe și despre părți ale corpului lor) Care vădește grație și eleganță; cu mișcări grațioase și elegante; suplu; elegant; mlădiu. 3) (despre persoane sau despre caracterul lor) Care se lasă influențat ușor de voința altora. 4) (despre sunete, voce etc.) Care este plăcut auzului; melodios. [Sil. -di-os] /a mlădia + suf. ~os

mlădios a. 1. care se îndoaie lesne (ca mlada), flexibil; 2. fig. supus, împăcăcios.

mlădiós, -oásă adj. (d. mlădiez). Flexibil, care se îndoaĭe ușor: trestia e flexibilă. Fig. Ager, ușor: corp mlădios. Dócil, supus: copilu e mlădios. Maleabil, fără scrúpule: conștiință mlădioasă.

îmlădios, ~oasă a vz înmlădios

înmlădios, ~oasă a [At: DEX² / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: în- + mlădios] (Rar) Mlădios.

mlădios (desp. -di-os) adj. m., pl. mlădioși; f. mlădioasă, pl. mlădioase

mlădios (-di-os) adj. m., pl. mlădioși; f. mlădioasă, pl. mlădioase

mlădios adj. m. (sil. -di-os), pl. mlădioși; f. sg. mlădioasă, pl. mlădioase

înmlădios (rar) (desp. -di-os) adj. m., pl. înmlădioși; f. înmlădioasă, pl. înmlădioase

înmlădios (rar) (-di-os) adj. m., pl. înmlădioși; f. înmlădioasă, pl. înmlădioase

înmlădios adj. m. (sil. -di-os), pl. înmlădioși; f. sg. înmlădioasă, pl. înmlădioase

MLĂDIOS adj. v. adaptabil, armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.

MLĂDIOS adj. 1. v. flexibil. 2. v. grațios.

MLĂDIOS adj. 1. elastic, flexibil, suplu, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. elegant, grațios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări.)

mlădios adj. v. ADAPTABIL. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUIOS.

Mlădios ≠ inflexibil, neelastic, rigid, neflexibil, țeapăn

mlădia, mlădios Cuvinte explicate simplu în dicționare: înmlădia de la sl. airtd^Ts., iar mlădios de la млaдъ (TDRG); mlădia, v. mladă iar acesta de la sl. mladĭ (?) (DU); ambele de la sl. млaдъ (CADE); mlădia de la mlădiță, iar mlădios de la mlădia (Scriban); mlădia și mlădiu de la mladă, iar mlădios din mlădiu (DLRM); mlădia de la mlădiu, mlădios de la mlădia, iar mlădia de la mladă (DLR). Dar nu ne spune nimeni de unde apare i în românește nu există un sufix -ia, Atît de la mladă, cît și de la v. sl. млaдъ am fi așteptat în românește un verb *mlădi (deși nu e ușor de admis că s-a format un derivat verbal de la un adjectiv pe care nu-l avem). Explicarea, lui mlădios în mlădiu are și ea un cusur: că os formează adjective de la substantive și verbe, nu de la adjective (în ce privește excepțiile, vezi. mai sus, p. 63). În bulgărește, adjectivul млaд are și o formă substantivată, млaдuяm. Dacă aceasta a fost împrumutată în românește sub forma mlădia, a putut sta la baza adjectivului mlădios și a verbului mlădia, iar mai tîrziu mlădia a putut ajunge să fie întrebuințat el însuși ca adjectiv.

MLĂDlOS, -OÁSĂ adj. 1. Care se pleacă, se îndoaie cu ușurință (fără să se frîngă); flexibil, elastic. Pe iarba mlădioasă cu flori îndamascatâ, Ca pruncul într-un leagăn dormea prima femeie. HELIADE, O. I, 368. Un băț bun, mlădios de tei. PR. DRAM. 327. Pasul tău ușor Abia se însemnează Pe iarba mlădioasă. ALEXANDRESCU, O. I, 151. Cele șapte curtene dimprejurul mesii au început să-i facă vînt cu niște apărători de pene mlădioase de păun. CARAGIALE, O. II, 269. Acel model al rasei cînești avea o coadă subțire, lungă, aspră la păr, mlădioasă. ODOBESCU, S. III, 67. Și vocea-i ca și arcul cu coardă mlădioasă. MACEDONSKI, O. I, 254. Ierburile subțiri și mlădioase . . . își plecau molatec fruntea lor înspre pămînt. HOGAȘ, M. N. 180 ♦ (Rar, despre suprafața apelor) Unduios, vălurit. Singuratica și mlădioasa pînză a mărilor. MARCOVICI, D. 14/7. 2. (Despre ființe, despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Suplu, zvelt, elastic; cu mișcări grațioase; mlădiu (2), (astăzi rar) mlădiat. O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față, Și trup mlădios. NEGRUZZI, S. II, 30, cf. I, 38, 226. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun. EMINESCU, O. I, 144, cf. 85, 121, id. N. 59. Nalt la stat, lat în spete, subțire la mijloc, mlădios ca un mesteacăn, ușor ca o căprioară și rușinos ca o fată mare. CREANGĂ, A. 85. O iubeau împărăteasa și împăratul pe fată de-o pierdeau din ochi, cît era de mlădioasă cînd umbla de colo pînă colo pe covoarele moi. CARAGIALE, O. I, 118. Înalt și mlădios, cu umerii lați și cu pieptul ieșit, el calcă lat și pe întreaga talpă. SLAVICI, N. I, 84. Ca un vis, ca o părere, se coborî de pe stîncă mîndră albă fată, naltă, mlădioasă ca o trestioară. ODOBESCU, S. III, 200, cf. I, 141. Nalt și mlădios pășește, Legănîndu-se ușor. VLAHUȚĂ, O. A. I, 164. Talia mlădioasă a fetei. GHEREA, ST. CR. II, 85. Stăpînul. . . îi cuprinde talia mlădioasă. F (1906), 30. Oameni chipeși, subțirei și mlădioși. MOLIN, R. B. 282. Trupul ei mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. REBREANU, R. I, 200, cf. PRIBEAGUL, P. II. 15. Avea ochii mai ageri, brațele mai vînjoase, mijlocul mai mlădios, picioarele mai sprintene. STANCU, R. A. III, 261. O copilă din cel sat, . . . Cu chip dulce luminos, Cu trup gingaș mlădios. ALECSANDRI, P. P. 20. Și-a ales un soț atît de plăcut la față și mlădios la făptură, de să-l sorbi cu lingura. RETEGANUL, P. III, 25. ♦ Sprinten, agil (în mișcări). Sînt prea bătrîn. . ., și mîna nu-mi mai este Destul de mlădioasă ca să mai pot cu dînsa Pecetlui aceste din urmă-a tale fapte. I. NEGRUZZI, S. VI, 633. ♦ (Despre mișcări, gesturi) Care arată suplețe, grație; grațios. Cu o mișcare mlădioasă. . . își lipi răpede de buzele mele unghia degetului celui mic de la mîna dreaptă, HOGAȘ, DR. I, 167. 3. F i g. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care cedează, se adaptează ușor, maleabil (2), conciliant; p. e x t. nehotărît, oscilant. Găsește în ministerul liberal un guvern mai mlădios. MAIORESCU, D. II, 54. Ambițios, fără scrupule, dar dulce la vorbă ș mlădios cu toată lumea . . . el. . . se ilustră chiar din prima legislatură. VLAHUȚĂ, D. 73. Ca la toate ființele hotărîte, tot așa și la dînsa, firea mlădioasă a lui bărbatu-său o umplea de temere. D. ZAMFIRESCU, Î. 115, cf. id. R. 44. 4. F i g. (Despre sunete, voce etc.) Bogat în inflexiuni, plăcut la auz; melodios, armonios. Din cînd în cînd îl chema pe acesta cu vocea dulce, mlădioasă. AGÎRBICEANU, L. T. 392. Vorbind se aprindea repede, iar vocea lui aspră neplăcută, devenea mlădioasă și cuceritoare. REBREANU, P. S. 56. ◊ (Adverbial) Îi părea că fetița aceea vorbește deosebit de mlădios cînd era în apropierea lui. AGÎRBICEANU, A. 54. 5. F i g. (Despre limbă, stil etc.) Variat bogat, expresiv, colorat. [Limbă] mlădioasă și sonoră. VLAHUȚĂ, R. P. 62. A fost încîntat întăi, de limba mlădioasă, nuanțată, așa de simplă și de artistică în același timp a marelui scriitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 133. – Pronunțat: -di-os. – Pl.: mlădioși, -oase – Mlădia + suf. -os.