5 definiții pentru mișiță

Explicative DEX

mișiță sfs [At: I. CR, VI, 252 / E: bg мишица] 1 (Buc) Mulțime de șoareci Cf mișină (7, 8). 2 (Reg) Câștig bunicel Cf mișină (4).

míșiță f., pl. e (vsl. myšĭca). Ps. S. 76, 16. Braț.

Etimologice

mișiță (mișițe), s. f. – Braț. Sl. myšĭca. Legătura cu mișină stabilită de Drăganu, RF, II, 297 este îndoielnică. Sec. XVI, înv.

Arhaisme și regionalisme

mișiță, mișițe, s.f. (înv.) braț.

Tezaur

MÍȘIȚĂ s. f. (sg). 1. (Prin Bucov.) Mulțime de șoareci. Cf. m i ș i n ă (2, 3). Com. marian. 2. (În fostul județ Bacău) „Cîștig bunicel”. Cf. m i ș i n ă. (1). Cf. I. CR. VI, 252. - Din bg. мишица.

Intrare: mișiță
mișiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișiță
  • mișița
plural
  • mișițe
  • mișițele
genitiv-dativ singular
  • mișițe
  • mișiței
plural
  • mișițe
  • mișițelor
vocativ singular
plural