Definiția cu ID-ul 1329921:
Tezaur
MÍȘIȚĂ s. f. (sg). 1. (Prin Bucov.) Mulțime de șoareci. Cf. m i ș i n ă (2, 3). Com. marian. 2. (În fostul județ Bacău) „Cîștig bunicel”. Cf. m i ș i n ă. (1). Cf. I. CR. VI, 252. - Din bg. мишица.
MÍȘIȚĂ s. f. (sg). 1. (Prin Bucov.) Mulțime de șoareci. Cf. m i ș i n ă (2, 3). Com. marian. 2. (În fostul județ Bacău) „Cîștig bunicel”. Cf. m i ș i n ă. (1). Cf. I. CR. VI, 252. - Din bg. мишица.