3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mizera vi [At: CAMILAR, N. II, 161 / Pzi: ~rez / E: mizer cf ger miserieren] (Nob) A trăi în mizerie (1).

MIZÉR, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află ființele, obiectele etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mízer] – Din lat. miser, -a, it. misero.

mizer, ~ă [At: CN 5/32 / A și: mizer / Pl: ~i, ~e / E: lat miser, -a, it misero] (Liv) 1-2 smf, a (Om) sărman. 3 a (D. stare, mediu, d. obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns. 4 (Rar) Meschin.

MÍZER, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero.

MÍZER, -Ă, mizeri, -e, adj. (Livresc) Care se află într-o situație (materială) foarte proastă, care se prezintă sub un aspect rău, urît, nenorocit; care inspiră milă, compătimire. V. lamentabil. Trecătorii nu mai goneau alungați de grijile lor mizere. C. PETRESCU, Î, II 179. ◊ (Substantivat) Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60.

MIZÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].

MIZÉR, -Ă adj. sărman, nenorocit. ◊ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero)

MÍZER ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care nu dispune de mijloace de existență; lipsit de mijloace materiale; sărman; sărac; nevoiaș. 2) Care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie. /<lat. miser, ~a, it. misero

mizer a. nenorocit: sclav al vanității, mizer muritor BOL. mizera ta stare AL.

*mízer, -ă adj. (lat. miser. V. mișel și meser). Sărac, nenorocit: populațiune mizeră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mizér adj. m., pl. mizéri; f. mizéră, pl. mizére

mízer adj. m., s. m., pl. mízeri; f. sg. mízeră, pl. mízere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍZER adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

MÍZER adj. v. biet, deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, păcătos, prăpădit.

mizer adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

mizer adj. v. BIET. DEPLORABIL. JALNIC. LAMENTABIL. MIZERABIL. NENOROCIT. PĂCĂTOS. PRĂPĂDIT.

MIZER adj. mizerabil, prăpădit, sărăcăcios. (Un tîrg ~ de odinioară.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mizerá, mizeréz, vb. I (reg.) a trăi în mizerie.

Intrare: mizera
mizera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mizer (adj.)
mizer1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: mizer, mizer
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizer
  • mizerul
  • mizeru‑
  • mize
  • mizera
plural
  • mizeri
  • mizerii
  • mizere
  • mizerele
genitiv-dativ singular
  • mizer
  • mizerului
  • mizere
  • mizerei
plural
  • mizeri
  • mizerilor
  • mizere
  • mizerelor
vocativ singular
plural
Intrare: mizeră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizeră
  • mizera
plural
  • mizere
  • mizerele
genitiv-dativ singular
  • mizere
  • mizerei
plural
  • mizere
  • mizerelor
vocativ singular
  • mizeră
  • mizero
plural
  • mizerelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mizer (adj.) livresc

etimologie:

mizer, -ă (persoană) mizeră

etimologie: