MIZANTROPIE s. f. Lipsă de încredere, dispreț, ură față de oameni; tendință de a evita societatea, de a se izola de oameni. – Din ngr. misanthropia, fr. misanthropie.

mizantropie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) misa~ / E: ngr μυσάνθρωπία, fr misanthropie] 1 Neîncredere, dispreț, ură față de oameni. 2 Tendință morbidă de a evita societatea.

MIZANTROPIE s. f. Lipsă de încredere, dispreț, ură față de oameni; tendință morbidă de a evita societatea, de a se izola de lume. – Din ngr. misanthropia, fr. misanthropie.

MIZANTROPIE s. f. sg. Lipsă de încredere în calitățile morale ale oamenilor; tendință de a evita, de a urî societatea lor; izolare de lume. Mizantropia nu e rodnică și contrazice sensul socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 498, 1/7.

MIZANTROPIE s.f. Neîncredere în oameni; lipsă de dragoste, de simpatie pentru societatea oamenilor. [Gen. -iei. / < fr. misanthropie].

MIZANTROPIE s. f. neîncredere, dispreț, ură față de oameni; tendință patologică de a evita societatea. (< fr. misanthropie)

MIZANTROPIE f. Dispreț, ură față de oameni. /<ngr. misanthropia, fr. misanthropie

mizantropie f. caracterul mizantropului.

*misantropíe f. (vgr. misanthropia). Ură de oamenĭ, dezgust de lume. – Ob. miz- (după fr.).

mizantropie (desp. mi-zan-/miz-an-) s. f., art. mizantropia, g.-d. mizantropii, art. mizantropiei

!mizantropie (mi-zan-/miz-an-) s. f., art. mizantropia, g.-d. mizantropii, art. mizantropiei

mizantropie s. f. (sil. mf. miz-), art. mizantropia, g.-d. mizantropii, art. mizantropiei

MIZANTROPIE s. f. Neîncredere, dispreț, ură față de oameni; tendință morbidă de a evita societatea. Îți voi sta împotrivă. toată misantropia ta (a. 1 750). GCR II, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., VALIAN, V., NEGULICI, POLIZU. Mizantropia sa creștea în proporție cu ura ce insufla el societății venețiene. ALECSANDRI, ap. CADE, cf. DDRF, BARCIANU, Cînd nu privești cu nepăsare mersul stărilor sufletești ale oamenilor, fără să vrei. . . te simți împins spre mîhnire și spre mizantropie BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 169. Analiza cere . . . un fel de mizantropie crudă, nefirească femeii. IBRĂILEANU, S. L. 45. Tot mai tăcut și singur În lumea mea pustie Și tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. BACOVIA, O. 123. Ceea ce îl întuneca, dîndu-i o oarecare doză de mizantropie, era indiferența tuturor. CĂLINESCU, E. O, II, 7. - Și: (învechit) misantropie s. f. – Din ngr. μυσάνθρωπία, fr. misanthropie.