6 definiții pentru mituitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.

MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.

mituitor, ~oare smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: mitui + -tor] 1-2 Persoană care mituiește (1-2).

MITUITÓR, -OÁRE, mituit ori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.

MITUITÓR ~i m. Persoană care mituiește; om care dă mită. [Sil. -tu-i-] /a mitui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mituitór (rar) (-tu-i-) s. m., pl. mituitóri

mituitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. mituitóri

Intrare: mituitor
  • silabație: mi-tu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mituitor
  • mituitorul
  • mituitoru‑
plural
  • mituitori
  • mituitorii
genitiv-dativ singular
  • mituitor
  • mituitorului
plural
  • mituitori
  • mituitorilor
vocativ singular
  • mituitorule
plural
  • mituitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mituitor, -oare mituitoare

  • 1. Persoană care mituiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mitui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09