8 definiții pentru mituitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mituitor, ~oare smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: mitui + -tor] 1-2 Persoană care mituiește (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITUITOR, -OARE, mituit ori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITUITOR ~i m. Persoană care mituiește; om care dă mită. [Sil. -tu-i-] /a mitui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mituitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. mituitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mituitor (rar) (-tu-i-) s. m., pl. mituitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mituitor s. m. (sil. -tu-i-), pl. mituitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MITUITÓR, -OÁRE s. m. și f. Persoană care mituiește. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. El crede că Matei nu-i un mituitor. V. ROM. mai 1 954, 67. - Pl.: mituitori, -oare. – Mitui + suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mi-tu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mituitor, mituitorisubstantiv masculin mituitoare, mituitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care mituiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67. DLRLC
-
etimologie:
- Mitui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09