2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mitosi vt [At: VASILIU, P. L. 196 / V: ~oși / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A înghionti. 2 A ascunde.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITOSÍ vb. v. ascunde, dosi, mistui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mitosí, mitosésc, vb. IV (reg.) a ghionti, a buși; a ascunde, a dosi.

Intrare: mitosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mitosi
  • mitosire
  • mitosit
  • mitositu‑
  • mitosind
  • mitosindu‑
singular plural
  • mitosește
  • mitosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mitosesc
(să)
  • mitosesc
  • mitoseam
  • mitosii
  • mitosisem
a II-a (tu)
  • mitosești
(să)
  • mitosești
  • mitoseai
  • mitosiși
  • mitosiseși
a III-a (el, ea)
  • mitosește
(să)
  • mitosească
  • mitosea
  • mitosi
  • mitosise
plural I (noi)
  • mitosim
(să)
  • mitosim
  • mitoseam
  • mitosirăm
  • mitosiserăm
  • mitosisem
a II-a (voi)
  • mitosiți
(să)
  • mitosiți
  • mitoseați
  • mitosirăți
  • mitosiserăți
  • mitosiseți
a III-a (ei, ele)
  • mitosesc
(să)
  • mitosească
  • mitoseau
  • mitosi
  • mitosiseră
Intrare: mitosit
mitosit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitosit
  • mitositul
  • mitositu‑
  • mitosi
  • mitosita
plural
  • mitosiți
  • mitosiții
  • mitosite
  • mitositele
genitiv-dativ singular
  • mitosit
  • mitositului
  • mitosite
  • mitositei
plural
  • mitosiți
  • mitosiților
  • mitosite
  • mitositelor
vocativ singular
plural
mitosire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitosire
  • mitosirea
plural
  • mitosiri
  • mitosirile
genitiv-dativ singular
  • mitosiri
  • mitosirii
plural
  • mitosiri
  • mitosirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)