*mitologíe f. (vgr. mythología, d. mythos, mit, și lógos, cuvîntare). Istoria fabuloasă a zeilor și eroilor antichitățiĭ, știința miturilor: mitologia grecească e de o incomparabilă frumuseță (dar de multe orĭ imorală). – În general, supt numele de mitologie se înțeleg miturile primitive ale popoarelor indo-eŭropee (Indieniĭ, Perșiĭ, Armeniĭ, Greciĭ, Albanejiĭ, Latiniĭ, Celțiĭ, Germaniĭ, Slaviĭ și Litvaniĭ), și maĭ ales ale Grecilor și Romanilor. Principalele divinitățĭ greco-romane sînt: Zeus (Jupiter), Era (Junona), Atena (Minerva), Febu (Apóline), Artemida (Diana), Ermes (Mercur), Efest (Vulcan), Estia (Vesta), Ares (Marte), Afrodita (Venerea), Posidone (Neptun), Cronu (Saturn), Demetra (Cererea), Persefona (Prosérpina), Ades (Plutone), Diónis (Bacu), Eros (Cupidon). La început, studiu eĭ n’a avut de cît un interes de erudițiune clasică. Dar lucrările erudiților modernĭ, fundînd știința istoriiĭ religiunilor, aŭ dat mitologiiĭ o mult maĭ mare importanță. V. teogonie.