9 definiții pentru mitenă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITÉNĂ, mitene, s. f. Mănușă care acoperă numai o parte a mâinii, lăsând descoperite ultimele două falange ale degetelor. – Din fr. mitaine.

MITÉNĂ, mitene, s. f. Mănușă care acoperă numai o parte a mâinii, lăsând descoperite ultimele două falange ale degetelor. – Din fr. mitaine.

mite sf [At: COSTINESCU / V: ~ta / Pl: ~ne, (rar) ~nuri / E: fr mitaine] (Mpl) Mănușă care lasă descoperite ultimele două falange ale degetelor.

MITÉNĂ, mitene, s. f. (Franțuzism învechit) Mănușă care acoperea numai o parte a mîinii, lăsînd liber vîrful degetelor. [Roșeața mîinilor] n-o pitea îndestul mitenele lor de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 385.

MITÉNĂ s.f. Mănușă care acoperă numai în parte mâna, lăsând liber vârful degetelor. [< fr. mitaine].

MITÉNĂ s. f. mănușă care lasă liber vârful degetelor. (< fr. mitaine)

MITÉNĂ ~e f. Mănușă care acoperă numai palma și primele falange ale mâinii, lăsând descoperite vârfurile degetelor. /<fr. mitaine

*miténă f., pl. e (fr. mitaine, it. miténa). Mănușă care nu acopere degetele. V. rucaviță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miténă s. f., g.-d. art. miténei; pl. miténe

miténă s. f., g.-d. art. miténei; pl. miténe

Intrare: mitenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mite
  • mitena
plural
  • mitene
  • mitenele
genitiv-dativ singular
  • mitene
  • mitenei
plural
  • mitene
  • mitenelor
vocativ singular
plural

mitenă

  • 1. Mănușă care acoperă numai o parte a mâinii, lăsând descoperite ultimele două falange ale degetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • [Roșeața mâinilor] n-o pitea îndestul mitenele lor de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 385.
      surse: DLRLC

etimologie: