MISTUÎT, -Ă adj. 1. (Despre alimente introduse în organism) Care a fost prefăcut în substanțe asimilabile, necesare hrănirii corpului; digerat. Cf. m i s t u i (1). 2. (Rar) Dispărut; ascuns, tăinuit. Cf. m i s t u i (4). Documenturile instreinate și mistuite prin Ardeal, Polonia, Rossia și la Constantinopole. AR (1829), 140²/12. Au voit să zică tătarului tot adevărul ce pînă atunce îl ținea mistuit. ASACHI, S. L. II, 65. – Pl.: mistuiți, -te. – Și: (învechit) amistuit, -ă adj. DDRF. – V. mistui.