13 definiții pentru mistrie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară sau trapezoidală de oțel, o tijă și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.

MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.

MISTRÍE, mistrii, s. f. Unealtă a zidarului, formată dintr-o placă subțire de oțel, de diferite forme, prevăzută la un capăt cu un miner și folosită în lucrările de zidărie și de tencuire. Turnau lut de dimineață și pînă în seară, îl netezeau cu mistria. ANGHEL, PR. 178. Păreții cuibului sînt nălbiți și dați la mistrie. DELAVRANCEA, S. 165. Meșterul Manole... a contribuit cu mistria și cu dalta la prefacerea bisericii de la Argeș. ODOBESCU, S. II 507.

MISTRÍE ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oțel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri

mistrie f. unealtă cu care zidarul toarnă tencueala și bruftuește zidul. [Gr. mod. MISTRÍ].

mistríe f. (ngr. mystri [d. vgr. mystríon, linguriță, d. mýstrion, lingură], de unde și bg. mistriĭa). Lopățica metalică triangulară cu care zidaru ĭa puțină tencuĭală și o netezește. V. cancĭog, mala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile

mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)

MISTRIE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mistríe (íi), s. f.1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mistrie, mistrii s. f. 1. mână, palmă 2. (friz.) brici

Intrare: mistrie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistrie
  • mistria
plural
  • mistrii
  • mistriile
genitiv-dativ singular
  • mistrii
  • mistriei
plural
  • mistrii
  • mistriilor
vocativ singular
plural

mistrie

  • 1. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară sau trapezoidală de oțel, o tijă și un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid.
    exemple
    • Turnau lut de dimineață și pînă în seară, îl netezeau cu mistria. ANGHEL, PR. 178.
      surse: DLRLC
    • Păreții cuibului sînt nălbiți și dați la mistrie. DELAVRANCEA, S. 165.
      surse: DLRLC
    • Meșterul Manole... a contribuit cu mistria și cu dalta la prefacerea bisericii de la Argeș. ODOBESCU, S. II 507.
      surse: DLRLC

etimologie: