8 definiții pentru miscibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISCÍBIL, -Ă, miscibili, -e, adj. (Despre substanțe) Care poate forma (împreună cu altă substanță) un amestec omogen. – Din fr. miscible, lat. miscibilis.

MISCÍBIL, -Ă, miscibili, -e, adj. (Despre substanțe) Care poate forma (împreună cu altă substanță) un amestec omogen. – Din fr. miscible, lat. miscibilis.

miscibil, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr miscible, lat miscibilis] (Rar; d. substanțe) Care poate forma cu altă substanță un amestec omogen.

MISCÍBIL, -Ă, miscibili, -e, adj. (Despre substanțe) Care poate fi amestecat cu altul.

MISCÍBIL, -Ă adj. (Despre substanțe) Care poate fi amestecat cu altă substanță. [Cf. fr. miscible].

MISCÍBIL, -Ă adj. (despre substanțe) care poate forma, cu o altă substanță, un amestec omogen. (< fr. miscible)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miscíbil adj. m., pl. miscíbili; f. miscíbilă, pl. miscíbile

miscíbil adj. m., pl. miscíbili; f. sg. miscíbilă, pl. miscíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Miscibil ≠ imiscibil, nemiscibil

Intrare: miscibil
miscibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miscibil
  • miscibilul
  • miscibilu‑
  • miscibilă
  • miscibila
plural
  • miscibili
  • miscibilii
  • miscibile
  • miscibilele
genitiv-dativ singular
  • miscibil
  • miscibilului
  • miscibile
  • miscibilei
plural
  • miscibili
  • miscibililor
  • miscibile
  • miscibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)