MISCHIU subst. „oțel” < Damasc, etim. dată de Bogrea (DR I) prin formele intermediare: damaskie, dimiskie, care denumesc otelul de Damasc. 1. Misco b. (C Bog). 2. Mișcă, M. (IO 47). 3. Mischi (ib.); -e fam., act.; -i s. 4. Mischiu (Ard); -l (17 B III 523); -l, Vladul din satul Mischii (AO XVI 105). 5. Miscul, Dinu (Sd XXII).