misarăș sm [At: KLEIN D. 145 / V: miesăraș, ~râș, ~reș, ~riaș, ~riș, ~roș, ~săraș / E: mg mészaros] (Trs) Măcelar (1).

miesăraș sm vz misarăș

misarâș sm vz misarăș

misareș sm vz misarăș

misareșiță sf vz misarășiță

misariaș sm vz misarăș

misariș sm vz misarăș

misaroș sm vz misarăș

misăraș sm vz misarăș

misărășiță sf vz misarășiță

MISARĂȘ s. v. măcelar.

misarăș s. v. MĂCELAR.

misarășiță s. v. MĂCELĂREASĂ.

misárăș, misarăși, (dial. mnisarăș), s.m. (reg.) Măcelar. ■ (onom.) Mesaroș, nume de familie. – Din magh. mészáros „măcelar” (MDA).

misarăș, misarăși, (dial. mnisarăș), s.m. – (reg.) Măcelar (ALRRM, 1973: 761). ♦ (onom.) Mesaroș, nume de familie. – Din magh. mészáros „măcelar” (MDA).

misarăș, -i, (dial. mnisarăș), s.m. – Măcelar (ALR 1973: 761). Mesaroș, nume de familie. – Din magh. mészáros.

MISARĂȘ s. m. (Transilv. și prin Ban., Maram.) Măcelar (1). Cf. KLEIN, D. 145. [Boii] îngrășîndu-se se pot vinde măcelarilor sau fleșearilor (misarășilor). ECONOMIA, 79/19, cf. H III 13, VAIDA, BL II, 51, VI, 180, 208, ALR I 1 066, 1 665, ALR II 3 640, 6 524, FD I, 202, A V 18, com. din MONOR-REGHiN. Misarășul cumpără vite pentru tăiere. MAT. DIALECT, I, 180, cf. 80, 261. - Pl.: misarăși. – Și: misáreș (KLEIN, D. 145, ALR I 1665/116, 835, ALR ii 6 524/833), misáriș (ALR I 1665/831), misárîș (VAIDA, ALR I 1 665/118, 255, 278, 285, 335), misáriaș (ALR I 1 665/85), misároși (ib. 1 665/303, ALR II 6 524/325), misăráș (com. din MONOH-REGHIN), miesăráș (ALR II 3 640/574) s. m. – Din magh. mészáros.

MIESĂRÁȘ s. m. v. misarăș.