MISARĂȘ s. m. (Transilv. și prin Ban., Maram.) Măcelar (1). Cf. KLEIN, D. 145. [Boii] îngrășîndu-se se pot vinde măcelarilor sau fleșearilor (misarășilor). ECONOMIA, 79/19, cf. H III 13, VAIDA, BL II, 51, VI, 180, 208, ALR I 1 066, 1 665, ALR II 3 640, 6 524, FD I, 202, A V 18, com. din MONOR-REGHiN. Misarășul cumpără vite pentru tăiere. MAT. DIALECT, I, 180, cf. 80, 261. - Pl.: misarăși. – Și: misáreș (KLEIN, D. 145, ALR I 1665/116, 835, ALR ii 6 524/833), misáriș (ALR I 1665/831), misárîș (VAIDA, ALR I 1 665/118, 255, 278, 285, 335), misáriaș (ALR I 1 665/85), misároși (ib. 1 665/303, ALR II 6 524/325), misăráș (com. din MONOH-REGHIN), miesăráș (ALR II 3 640/574) s. m. – Din magh. mészáros.