misad sm vz misadă

MESADĂ, mesade, s. f. Bucată de blană confecționată din mai multe piei, folosită la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc. [Var.: misadă s. f.] – Din ngr. misadi „jumătate”.

mesadă sf [At: (a. 1750) ap. TDRG / V: (înv) mis~, misad / Pl: ~de, (îrg) ~săzi / E: ngr μισάδι „jumătate”] Bucată de blană cofecționată din mai multe piei, folosită mai ales la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc.

misadă sf vz mesadă

MESADĂ s. f. v. misadă.

MISADĂ, misade, s. f. Bucată de blană confecționată din mai multe piei, folosită la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc. [Var.: mesadă s. f.] – Din ngr. misadi „jumătate”.

MESADĂ, mesade, s. f. (Și în forma misadă) Bucată de blană confecționată din mai multe piei (pentru căptușeală la paltoane). Se fac blane albe puindu-se cîte 4 piei într-o misadă. I. IONESCU, M. 701. – Variantă: misadă s. f.

misadă f. jumătate de blană. [Gr. mod. MISÁDI, jumătate].

misádă f., pl. e și ăzĭ (ngr. misádi, jumătate, d. vgr. ῾emi, emi-). Mold. ș. a. Blană de la spinare: o misadă de vulpe. V. pacea.

mesadă s. f., g.-d. art. mesadei; pl. mesade

mesadă s. f., g.-d. art. mesadei; pl. mesade

misadă s. f., g.-d. art. misadei; pl. misade

misadă (misade), s. f. – Căptușeală de blană. Ngr. μισάδι „jumătate” (Cihac, II, 672; Scriban).

mesadă, mesade s. f. (glum.) 1. femeie atrăgătoare. 2. amantă.

MISAD s. m. v. misadă.

MESÁDĂ s. f. v. misadă.