5 definiții pentru mirenie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mirenie sf [At: PRAV. 57 / Pl: ~ii / E: mirean1 + -ie] (Înv) 1-2 Stare de mirean1 (1, 3). 3 Timp cât cineva este mirean1 (1).
MIRENIE s. f. (în opoziție cu călugărie) Starea sau calitatea de a fi mirean; viață laică. Eu Teodor, monahul de la schitul Frăsinei, care pe mirenie m-am chemat Tudor... adeverez cu această scrisoare. BĂLCESCU, O. I 33.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIRENIE s. f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mireníe f. Calitatea de mirean. Timpu cît un călugăr a fost mirean: în mirenie fusese meseriaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIRENÍE s. f. (Învechit) Starea sau calitatea de mirean1 (1); timpul cît cineva este mirean. Cf. PRAV. 57. Oare în mirenie, oare în călugărie . . . (a. 1661). GCRi, 180/26. Eu, Teodor monachul de la schitul Frăsinenii, care pe mireniă m-am chemat Tudor (a. 1763). ap. BĂLCESCU, M. V. 626. - Mirean1 + suf. -ie.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mireniesubstantiv feminin
- 1. Starea sau calitatea de a fi mirean; viață laică. DLRLC
- Eu Teodor, monahul de la schitul Frăsinei, care pe mirenie m-am chemat Tudor... adeverez cu această scrisoare. BĂLCESCU, O. I 33. DLRLC
-
etimologie:
- mirean + sufix -ie. DLRM