4 definiții pentru mirenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirenie sf [At: PRAV. 57 / Pl: ~ii / E: mirean1 + -ie] (Înv) 1-2 Stare de mirean1 (1, 3). 3 Timp cât cineva este mirean1 (1).

MIRENÍE s. f. (în opoziție cu călugărie) Starea sau calitatea de a fi mirean; viață laică. Eu Teodor, monahul de la schitul Frăsinei, care pe mirenie m-am chemat Tudor... adeverez cu această scrisoare. BĂLCESCU, O. I 33.

MIRENÍE s. f. (Înv.) Starea sau calitatea de mirean. – Din mirean + suf. -ie.

mireníe f. Calitatea de mirean. Timpu cît un călugăr a fost mirean: în mirenie fusese meseriaș.

Intrare: mirenie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirenie
  • mirenia
plural
genitiv-dativ singular
  • mirenii
  • mireniei
plural
vocativ singular
plural

mirenie

  • 1. Starea sau calitatea de a fi mirean; viață laică.
    exemple
    • Eu Teodor, monahul de la schitul Frăsinei, care pe mirenie m-am chemat Tudor... adeverez cu această scrisoare. BĂLCESCU, O. I 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mirean + sufix -ie.
    surse: DLRM