3 definiții pentru mirel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mirel sm [At: MAIAN, NU. 605 / Pl: ~ei, ~i / E: mire1 + -el] 1-2 (Reg; șhp) Mire1 (1) (tânăr și drăguț) Si: mireț (1-2). 3-4 (Trs; șhp; lpl) Miri1 (6) (tineri) Si: miretei (1-2), mireți (3-4).

MIRÉL, mirei, s. m. (Popular) Mire. Mirel de la masă, Pe sorița noastră N-om da nicidecum Pînă nu ne spui... MARIAN, NU. 605.

MIRÉL, mirei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui mire.

Intrare: mirel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirel
  • mirelul
  • mirelu‑
plural
  • mirei
  • mireii
genitiv-dativ singular
  • mirel
  • mirelului
plural
  • mirei
  • mireilor
vocativ singular
  • mirelule
  • mirele
plural
  • mireilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mirel

etimologie: