2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

mirahor sm vz imbrohor

IMBROHOR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.

ibrior a, sm vz imbrohor

imbrihor sm vz imbrohor

imbrohor sm [At: M. COSTIN, ap. DA / V: ~rih~, imirah~, mirah~, miriah~ / Pl: ~i / E: tc imbrojor] (Tcî) 1 Funcție de comis trimis de Poarta otomană pentru a mazili pe domn sau pentru a da învestitura noului domn. 2 Persoană cu funcția de imbrohor (1). 3 (Îc) Buiuc-~ Funcție de mare comis al sultanului. 4 (Îac) Persoană cu funcția de imbrohor (3).

imirahor sm vz imbrohor

IMBROHOR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.

IMBROHOR, imbrohori, s. m. (Turcism învechit) Persoană trimisă de sultan în țările noastre, cu misiunea de a detrona un domn sau de a înscăuna un domn nou. Imbrohorul sau comisul împărăției azvîrli vălul de mazilie pe capul Brîncoveanului. ODOBESCU, S. I 256. Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. ALECSANDRI, P. P. 211.

imbrohor m. od. comisul împărătesc care era trimis în țările române cu înalte misiuni politice, uneori ca să mazilească pe Domn și să dea învestitura noului numit: Sultanul din foișor dete semn lui imbrohor POP. [Turc. IMBROHOR, lit. căpetenia grajdului].

imbrihór, V. imbrohor.

imbrohór m. (turc. imbrohor, emir-i ahor, grăjdaru sultanuluĭ, d. ar. emir, emir, șef, și pers. ahor, grajd). Vechĭ. Trimesu sultanuluĭ în țările româneștĭ (p. mazilire, investură ș. a.). – Și imbrihor. Literar și imirahor. V. connetable.

imirahór, V. imbrohor.

Ortografice DOOM

imbrohor s. m., pl. imbrohori

imbrohor s. m., pl. imbrohori

imbrohor s. m., pl. imbrohori

Etimologice

imbrohor (imbrohori), s. m. – Grăjdar al sultanului. – Var. imbrihor. Tc. imbrihor (Șeineanu, III, 70). Sec. XVII, înv.

Tezaur

MIRAHÓR s. m. v. imbrohor.

Intrare: mirahor
mirahor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: imbrohor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbrohor
  • imbrohorul
  • imbrohoru‑
plural
  • imbrohori
  • imbrohorii
genitiv-dativ singular
  • imbrohor
  • imbrohorului
plural
  • imbrohori
  • imbrohorilor
vocativ singular
plural
ibrior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mirahor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imbrihor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
imirahor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imbrohor, imbrohorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Imbrohorul sau comisul împărăției azvîrli vălul de mazilie pe capul Brîncoveanului. ODOBESCU, S. I 256. DLRLC
    • format_quote Sultanul din foișor Dete semn lui imbrohor. ALECSANDRI, P. P. 211. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.