Definiția cu ID-ul 686706:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*mirágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. urĭ (fr. mirage, it. miraggio). Un fenómen optic (particular țărilor calde) pin care lucrurile depărtate se văd răsturnate ca cum s’ar oglindi în apă. Fig. Iluziune înșelătoare. – Miragiu e produs de încălzirea saŭ rărirea inegală a straturilor de aer și, pin urmare, de refracțiunea inegală a razelor soareluĭ. Asta se întîmplă une-orĭ la suprafața măriĭ, dar maĭ des pe marile cîmpiĭ de nisip foarte încălzite de razele soareluĭ; cauza e că straturile de aer care-s în contact imediat cu solu, aflîndu-se la o temperatură maĭ înaltă de cît stratu superior și fiind decĭ maĭ rare, se văd bine imaginile drepte și răsturnate ale lucrurilor de la orizont. Miraju a fost des observat de armata franceză în timpu expedițiuniĭ din Egipt. Solu Egiptuluĭ de jos e o vastă cîmpie a căreĭ uniformitate nu e întreruptă de cît de cîte-va ridicăturĭ, unde-s satele. Cînd suprafața pămîntuluĭ e încălzită de soare, terenu pare terminat pintr’o inundațiune generală. Fiecare deal prezentă supt el imaginea luĭ răsturnată, ca cum ar fi pe apă. Cu cît înaintezĭ, cu atît descoperĭ solu și terenu arzător acolo unde credeaĭ că e ceru saŭ alt-ceva.