13 definiții pentru mioriță

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță.

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță.

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară. Dar cea mioriță Cu lînă plăviță, De trei zile-ncoace, Gura nu-i mai tace. ALECSANDRI, P. P. 1. – Pronunțat: mi-o-.

mioríță (mi-o-) s. f., g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe

mioríță s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe

MIORÍȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)

MIORÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la mioară) Oaie tânără. [G.-D. mioriței; Sil. mi-o-] /mioară + suf. ~iță


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIORIȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)

mioríță, miorițe, s.f. – 1. Miorea. 2. (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merișor (Borza, 1968: 157). – Din mioară (< miá) + suf. -iță (DEX, MDA).

mioríță, -e, s.f. – (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merișor (Borza 1968: 157). – Din mior, mioară (< miá) + -iță.

MIORIȚA, baladă populară românească din ciclul pastoral având ca primă etapă în geneza ei o colindă transilvăneană ce cuprindea numai elementul justițiar. Ulterior, în mediul folcloric moldovenesc, balada s-a îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”, apoi cu cel al „maicii bătrâne”, ultima etapă în procesul de închegare a temei fiind introducerea motivului „moarte-însurătoare”. Se consideră că nucleul baladei a fost conceput în sec. 16, motivul mioritic avându-și originea în relațiile păstorești de transhumanță. Pornind de la concepția străveche potrivit căreia viața după moarte este, în fapt, o continuare a celei terestre, M. afirmă dragostea eroului față de existența pământeană și față de propria-i îndeletnicire. Prin profunzimea gândirii poetice, prin desăvârșita cizelare artistică, M. constituie una din capodoperele reprezentative ale folclorului românesc. Prima variantă a M. a fost publicată de V. Alecsandri în 1850.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

mioríță, miorițe s. f. Diminutiv al lui mioară. 2. (Sg. art.) Animal oracular din mitologia românească, prezent mai ales în balade, care denunță unui cioban complotul urzit împotriva sa de alți ciobani; oaia năzdrăvană. – Din mioară + suf. -iță.

mioriță, miorițe s. f. (er., dim.) vulvă.

Intrare: mioriță
mioriță substantiv feminin
  • silabație: mi-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mioriță miorița
plural miorițe miorițele
genitiv-dativ singular miorițe mioriței
plural miorițe miorițelor
vocativ singular
plural